Referate

Referate | Lucrari de licenta | Lucrari de dizertatie

Arhiva Referate pentru ‘Lucrari de diploma’


ÎNGRIJIRILE ACORDATE PACIENTELOR CU DIAGNOSTICUL: SARCINĂ ECTOPICĂ

ÎNGRIJIRILE ACORDATE PACIENTELOR CU DIAGNOSTICUL: SARCINĂ ECTOPICĂ

Fragmente din Lucrare de Diploma Medicina ” ÎNGRIJIRILE ACORDATE PACIENTELOR CU DIAGNOSTICUL: SARCINĂ ECTOPICĂ ”

I. ORGANELE GENITALE FEMININE

Organele genitale ale femeii îndeplinesc funcţiunea de reproducere şi sunt următoarele:
Ovarele sunt cele două glande sexuale care produc celulele sexuale feminine – ovulele. Acestea sunt conduse în tubele uterine, unde se produce fertilizarea. Tubele sunt două conducte prin care oul fertilizat este condus în uter, organul principal al gestaţiei. În uter se dezvoltă oul fecundat până la naştere. După uter umează vagina, organul prin care fătul este expulzat la naştere, dar care totodată este şi organul copulaţiei. La intrarea vaginei se găsesc o serie de formţiuni, care împreună formează vulva.
Tubele uterine, uterul şi vagina constituie căile genitale. Acestea împreună cu ovarele alcătuiesc organele genitale interne. Formaţiunile vulvei se mai numesc şi organe genitale externe.
Ovarele sunt glandele sexuale ale femeii şi determină caracterele sexuale primare. În ovare se produc ovulele. În afară de acest rol, ovarele mai îndeplinesc un important rol de glande endocrine, prin secreţia hormonilor sexuali. Ovarele împreună cu tubele şi ligamentele largi sunt numite de clinicieni anexele uterului.
Forma. Ovarul a fost comparat cu o migdală verde; el are forma unui ovoid puţin turtit. Este dispus cu axul mare vertical şi i se descriu: două feţe (medială şi laterală), două margini (liberă şi mezovariană), două extremităţi (tubaraşi uterină).
Culoarea, aspectul, consistenţa şi dimensiunile ovarelor se modifică în raport cu vârsta şi perioadele fiziologice ale femeii.
Culoare. Ovarul este albicios la nou născută, roz palid la fetiţă, la femeia adultă are o culoare roşiatică ce se accentuează în timpul menstruaţiei. După menopauză devine albicios cenuşiu.
Aspectul ovarului este neted şi regulat până la pubertate. De la această epocă capătă un aspect neregulat, suprafaţa sa fiind presărată cu numeroase depresiuni, cicatrici, unele lineare altele neregulate. Cicatricile rezultă din involuţia corpilor galbeni.
Consistenţa ovarului la femeia adultă este elastică, dar fermă astfel că el este palpabil la examenul ginecologic. După menopauză capătă o consistenţă dură, fibroasă.
Numărul ovarelor. În mod normal sunt două. Pot exista ovare supranumerate, după cum poate lipsi un ovar.
Dimensiunile ovarului cresc cu vârsta până la maturitate. La femeia adultă, are aproximativ următoarele dimensiuni: 4 cm lungime, 3 cm lăţime, 1 cm grosime. După menopauză el se atrofiază progresiv.
Greutatea ovarului la femeia adultă este de aproximativ 6-8g.
Citeste tot referatul →

PLANIFICAREA FAMILIALĂ ŞI CONTRACEPŢIA

PLANIFICAREA FAMILIALĂ ŞI CONTRACEPŢIA

Fragmente din Lucrare de Diploma Medicina ” PLANIFICAREA FAMILIALĂ ŞI CONTRACEPŢIA”

Cuprins

A. Partea Generală
Cap. 1. Noţiuni referitoare la sexualitatea umană 8
1.1. Definiţia sexualităţii 8
1.2. Sexualitatea-aspecte psiho-comportamentale……………………10
1.3. Noţiuni privind educaţia sexuală la tineri .14
Cap. 2. Familia şi planificarea familială 19
2.1. Metodele de planificare familială tradiţionale şi moderne 19
2.2 Noţiuni privind planificarea familială şi contracepţia 22
2.2.1. Conceptul de planificare familială 22
2.2.2. Definirea conceptului de planificare familială 23
2.2.3. Consultaţia în planificarea familială. Principii de
consiliere în planificarea familială 24
2.2.4. Etapele consultaţiei de planificare familială (counseling) 25
2.2.5. Tipuri de consiliere (counseling) 27
2.3 Noţiuni despre contraceptie şi contragestie 29
2.3.1 Scurt istoric al contracepţiei 29
2.3.2 Clasificarea metodelor contraceptive…………………………….31
2.3.3 Contracepţia hormonală orală 35
2.3.3.1 Contraceptive orale combinate (COC) 36
2.3.3.2 Pilula cu progestagen (POP, minipilula) 40
2.3.4 Contracepţia hormonală cu acţiune întârziată. ………………………41
2.3.4.1 Contracepţia injectabilă .41
2.3.4.2 Contracepţia prin implante subdermale (Norplantul) .44
2.3.4.3 Contracepţia prin utilizarea inelelor vaginale .47
2.3.5 Contracepţia intrauterină – dispozitive intrauterine (DIU)………47
2.3.6 Contracepţia de barieră …………………………………………………….51
2.3.6.1.Prezervativul .53
2.3.6.2 Cupolele cervicale ……55
2.3.6.3 Spermicidele ……55
2.3.6.4 Bureţii cu spermicide ……56
2.3.6.5 Diafragmele ……56
2.3.7 Abstinenţa periodică ……58
2.3.7.1 Metoda coitului întrerupt ……58
2.3.7.2 Abstinenţa totală ……59
2.3.7.3 Alăptatul la sân ……59
2.3.7.4 Metoda calendarului (metoda ritmică, metoda
OGINO-KNAUSS) …..60
2.3.7.5 Metoda temperaturii bazale ….:…….. …..61
2.3.7.6 Metoda mucusului cervical (Billings) …..62
2.3.7.7 Metoda simpto-termală ……62
2.3.8 Contracepţia chirurgicală …..63
2.3.8.1 Sterilizarea chirurgicală masculină (vasectomia) ……63
2.3.8.2 Sterilizarea chirurgicală feminină…………………………………….64
2.3.9 Contragestia (avortul) ……65
2.3.9.1 Definiţia şi clasificarea avortului …..65
2.3.9.2 Avortul spontan …..66
2.3.9.3 Avortul la cerere …..68
2.3.9.4 Avortul terapeutic …..68
2.3.9.5 Avortul provocat …..68
B. Contribuţia personală
Cap. 1 Motivaţiile lucrării……………………………………………………………….70
Cap. 2 Structura lotului studiat ……76
2.1 Structura pe grupe de vârstă a lotului studiat…………………………76
2.2 Structura lotului studiat în funcţie de mediul de rezidenţă………78
2.3 Structura lotului studiat în funcţie de apartenenţa religioasă……79
2.4 Reprezentarea contracepţiei şi a planificării familiale………..80
2.4.1 Sursele de informare privind contracepţia………………81
2.4.2 Metode contraceptive cunoscute………………………..82
2.4.3 Metode contraceptive aplicate………………………….84
2.4.4 Interesarea partenerului de viaţă privind planificarea
familială…………………..…………………………….86
2.4.5 Număr de nascuţi vii ai femeii anchetate……………….87
2.4.6 Evaluarea numărului de avorturi……………………….89
Cap. 3 Opinia femeilor referitoare la dimensiunea familiei ideale……….90
Cap. 4 Opinia femeilor referitoare la dimensiunea propriei familii………92
Cap. 5 Concluzii………………………………………………………….94
Cap. 6 Propuneri……………………………………………………..…..97
Bibliografie……………………………………………………………….99

NOŢIUNI REFERITOARE LA SEXUALITATEA UMANĂ

1.1. Definiţia sexualităţii
Sexualitatea: (lat.= sexualis, referitor la sex) reprezintă:
1.) Ansamblul manifestărilor în relaţie cu aparatul genital;
2.) Ansamblul comportamentelor şi activităţilor legate de instinctul sexual.
Sexualitatea umană cuprinde aspectele somatice, emoţionale, intelectuale, sociale şi morale ale fiinţei. In plan psihic, aceasta defineşte un barbat şi o femeie. Ea cuprinde faptul fiziologic de a fi stimulat sexual şi de a experimenta orgasmul. Din punct de vedere social, ea determină tipul de relaţii în care se angajează un individ, bărbat sau femeie. Din punct de vedere moral, antrenează o luare de decizie asupra comportamentelor acceptabile sau inacceptabile privind actul sexual.
Sexualitatea umana este adesea considerată in termeni a două componente: cea ereditară şi cea dobandită. Componenta ereditară determină anatomia şi fiziologia organelor genitale. Componenta dobandită este rezultatul interacţiunilor cu mediul social. Oricum, fiecare aspect al comportamentului sexual cuprinde atât componente ereditare cât şi componente dobândite. Este deci important să luăm în consideraţie interacţiunea acestor două componente într-o activitate sexuală dată.
In teoria psihanalitică, conform căreia dezvoltarea individului este înţeleasă şi analizată prin organizarea sa psihosexuală, conceptul de sexualitate are o accepţiune mai largă, referindu-se la orice satisfacţie care este obţinută în relaţie cu zonele erogene, chiar dacă acestea nu sunt cele sexuale.
Activitatea sexuală a omului cuprinde două laturi:
– activitatea genitală (sexuală propriu-zisă)
– funcţia de reproducere
Activitatea sexuală a omului este un fenomen complex, cu multiple aspecte: biologice, psihice, morale, etice. Ea constituie o parte din existenţa individului, cu un pronunţat aspect social: perpetuarea speciei umane.
Activitatea genitală este formată din două laturi:
- impulsul sexual
- realizarea sexuală.
Impulsul sexual (libidoul) se dezvoltă pe măsură ce ovarul şi testiculul intră în funcţiune, rezultatul fiind secreţia de hormoni cu o dezvoltare normală a organelor genitale. La om naşterea impulsului sexual, al libidoului, este strâns legată de maturaţia sexuală. Aşa cum maturaţia sexuală este un proces progresiv, tot aşa şi impulsul sexual se va dezvolta treptat, fiind la început orientat difuz şi nu strict spre realizarea sexuală.
Citeste tot referatul →

SUBSTANTELE DE CONTRAST ORGANO-IODATE

SUBSTANTELE DE CONTRAST ORGANO-IODATE

Fragmente din Lucrare de Diploma Medicina ” SUBSTANTELE DE CONTRAST ORGANO-IODATE ”

I. INTRODUCERE 2
II. SCOP SI MOTIVATIE 3
III. DATE STIINTIFICE 5
IV. METODE DE LUCRU 28
V. CAZURI 49
VI. CONCLUZII 52
VII. BIBLIOGRAFIE 53
VIII. CUPRINS 54

I. INTRODUCERE
In ultimii 70 de ani Medicina a inregistrat progresele cele mai mari din toata istoria ei milenara anterioara. Nasterea si dezvoltarea radiologiei, ultramicroscopiei, electroforezei, vitaminologiei sunt doar cateva exemple de progrese obtinute.
Folosirea radiatilor rontgen in medicina a constituit un mare progres. Radiologia a revolutionat arta diagnosticului, reusind performanta de a da un nou continut conceptului de diagnostic medical. Argumentul radiologic a permis, de fapt, transmutarea anatomiei din stadiul ei virtual in cel real.
Necesitatea unui diagnostic corect si precoce, in scopul unei terapii eficiente – chirurgicale sau medicale – a stat la baza dezvoltarii metodelor moderne de explorare radiologica. Bronhografia, tomografia, angiocardiografia, urografia, explorarea radiologica a tubului digestiv si a anexelor acestuia, histerosalpingografia si, nu in ultimul rand, explorarea radiologica a sistemului osteoarticular aduc importante elemente de diagnostic in studiul aparatelor si sistemelor organismului uman.
Aparitia substantelor de contrast organo – iodate este unanim apreciata ca un factor determinant al progreselor radiologiei, al capacitatii ei de a reprezenta organismul viu sub aspect morfologic si functional.
In aplicarea substantelor de contrast organo – iodate prezenta accidentelor este o eventualitate posibila, iar pentru prevenirea lor sunt necesare cunostinte solide.
Citeste tot referatul →

PATOLOGIA CUTANEO-MUCOASĂ ÎN ALCOOLISMUL CRONIC

PATOLOGIA CUTANEO-MUCOASĂ ÎN ALCOOLISMUL CRONIC

Fragmente din Lucrare de Diploma Medicina ” PATOLOGIA CUTANEO-MUCOASĂ ÎN ALCOOLISMUL CRONIC”

Cuprins

Partea generală
Introducere 3
1. Date generale despre alcoolism ca problema de sănatate publică 6
2. Metabolismul alcoolului în organism 14
3. Este alcoolismul o boala? 21
4. Diagnosticul etilismului cronic 25
5. Corelatia dintre ficatul alcoolic şi piele 34
6. Corelatia dintre starea nutritionala şi piele 58
7. Alcoolismul cronic şi sistemul nervos 77
8. Implicatii ale patologiei psihiatrice alcoolice în dermato-venerologie 87
9. Alcoolismul cronic şi imunologia 94
10. Alcoolismul cronic şi psoriazisul 99
Partea specială
Introducere 101
1. Material şi metodă 102
2. Prelucrarea datelor epidemiologice 105
3. Prezentare de cazuri 111
4. Concluzii 138
Iconografie 141
Bibliografie 144

A bea a fost, în primul rând, un aspect al comportamentului social pentru ca a servit desfăşurării ritualului, creării de atmosferă, pactizării unor legături. S-a schimbat ceva de-a lungul secolelor?
O privire de ansamblu ne arată că dacă stilul consumului variază, pasiunile ramân. Aceleaşi efecte, puteri, orori, au fost atribuite altenativ diverselor băuturi. Argumentele din discuţiile polemice asupra efectelor pozitive sau negative ale etanolului sunt alimentate de norme sociale, mitologii, obişnuinte, frecvent fiind de ordin subiectiv.
Citeste tot referatul →

PARTICULARITATI DE INGRIJIRE A BOLNAVULUI CU ADENOM DE PROSTATA

PARTICULARITATI DE INGRIJIRE A BOLNAVULUI CU ADENOM DE PROSTATA

Fragmente din Lucrare de Diploma Medicina ” PARTICULARITATI DE INGRIJIRE A BOLNAVULUI CU ADENOM DE PROSTATA”

CUPRINS

Capitolul I NOTIUNI SUMARE DESPRE ANATOMIA SI FIZIOLOGIA
APARATULUI GENITAL MASCULIN
1.1. Organele genitale masculine
1.2. Glandele anexate organelor genitale masculine
A. Vezicula seminala
B. Prostata
1. Generalitati
2. loja prostatica
3. Raporturile prostatea
4. Structura prostatei
5. Fiziologia prostatei (functiile prostatei)
6. Vascularizatia si inervatia prostatei
C. Glanda bulbouretrala

Capitolul II. ADENOMUL DE PROSTATA
2.1. Definitie
2.2. Patogenie
2.3. Fiziopatologie
2.4. Manifestari clinice
2.5. Diagnosticul pozitiv
2.6. Complicatii. Evolutie
2.7. Tratamentul adenomului de prostata
2.7.1. Tratamentul medical
2.7.2. Tratamentul hormonal
2.7.3. Tratamentul chirurgical
1. Metode de abord
2. Complicatii postoperatorii ale adenomectomiei
2.8. Rolul asistentei medicale in pregatirea preoperatorie si in
ingrijirile postoperatorii

Capitolul III PLAN GENERAL DE INGRIJIRE
Dosare de ingrijire
Fise tehnice de lucru
Bibliografie
Prostata prezinta o mare importanta in patologia barbatului prin bolile pe care le poate prezenta, boli care pot determina manifestari atat urinare cat si sexuale.
Rudimentara la copil, ea incepe sa-si mareasca volumul odata cu aparitia pubertatii. De la aceasta varsta incep si bolile ei, mai ales cele inflamatorii, legate de inceputul vietii sexuale.
Odata cu inaintarea in varsta, dupa 50-60 de ani, leziunile inflamatorii se raresc, dar incep sa apara adenomul de prostata, tumora benigna, mai rar cancerul de prostata.
Geneza adenomului, ca a oricarei tumori, este necunoscuta.
Adenomul de prostata se dezvolta după vârsta de 50 de ani, mai rar la o vârsta mai mica. Are o evoluţie lenta si progresiva. Poate evolua ani întregi absolut tăcut, sau determinând tulburări uşoare, care nu atrag atenţia individului.
Complicaţii spontane se pot produce in evoluţia adenomului ca : infecţia adenomului sau adenomita, rupturi vasculare, care provoacă hemoragii mici sau mai abundente, mai rar cancerizarea adenomului.
In apariţia adenomului nu se poate vorbi de o profilaxie, pentru ca nu se cunoaşte cauza sau cauzele apariţiei lui. Putem insa vorbi de o profilaxie a complicaţiilor pe care le poate determina si aceasta este realizata prin urmărirea periodica a adenomului si tratamentul chirurgical aplicat la timp.
Citeste tot referatul →