Teatrul
Teatrul
Fragmente din Lucrarea de Licenta ” Teatrul ”
In loc de introducere…
Ideea de a face teatru s-a nascut in mine inca din perioada primelor semne ale adolescentei. Pe atunci mi-era putin teama de intrebarea, deja cliseu, “de ce teatru?”, pe care mi-o puneau familia, profesorii din scoala. Prietenii, oricine altcineva…Nu pra stiam ce sa raspund. Simteam doar o chemare launtrica, inexplicabila primtr-un lant cauzal. Mai tarziu am formulat un raspuns care este si acum valabil: “vreau sa fac teatru pentru ca numai asa o sa am posibilitatea sa traiesc mai multe vieti intr-una singura”. Da, asta era…sa pot fi pusa in situatiiexceptionale pe care o viata obisnuita nu ti le poate oferi, sa traversez mental si alte destine in afara de al meu, sa valorific la intensitate maxima toate nuantele mele sufletesti si psihice, ajungand in felul acesta mult mai departe in procesul de autocunoastere.
“ …Cele doua carti asupra carora am cugetat cel mai mult si de care nicand nu ma voi cai ca m-am slujit,au fost lumea si Teatrul. Prima din ele imi infatiseaza numeroase si felurite caractere de oameni, mi le zugraveste atat de firesc,incat par facute anume spre a-mi aduce din belsug subiecte pentru comedii placute si instructive; imi infatiseaza efectele tuturor pasiunilor omenesti; imi furnizeaza intamplari ciudate;imi aduce la cunostinta moravurile zilei; imi arata pacatele si cusururile cele mai obisnuite ale veacului nostru si ale neamului nostru.
Cea de a doua carte, adica Teatrul, ma invata in timp ce o rasfoiesc, in ce culori trebuie infatisate pe scena caracterele, pasiunile, evenimentele care stau scrise in cartea Lumii; cum sa le invalui pentru a le scoate mai mult in lumina si care sunt nuantele ce le fac mai placute privirilor delicate ale spectatorului.
Acesta este o adevarata sinteza a epocii in care a trait si a scris Carlo Goldoni, sinteza aparuta in anul 1750 in prima sa culegere de comedii.
Astfel Goldoni, atent observator al epocii a putut sa-si furnizeze imense provizii de siluete, tipuri, situatii, intamplari tragice sau comice, desprinse din viata de zi cu zi a epocii.
In comedia program Teatrul Comic se regasesc alte idei inovatoare ale lui Goldoni. Inca de la primele indicatii, ne dam seama ca autorul aduce in scena un moment substantial de “teatru in teatru”: in timpul unei repetitii, o trupa de actori- compusa din partizani si nepartizani ai reformei, dezbat cu pasiune si elocinta problema la ordinea zilei in lumea teatrului venetiande la mijlocul secolului al XVIII lea; decadenta tot mai pronuntata a Commediei dell’ Arte si necesitatea- presanta pentru soarta teatrului italian- a inlocuirii acesteia cu Commedia di Carattere ( Comedia de caracter) si al carei autor, reformatorul Goldoni, este reprezentat in piesa de directorul trupei : Capo-comico-ul Orazio.
Odata spusa premisa discutiei “ Nu mai merge cu Commedia dell Arte, cu improvizatiile”- actorii incep sa inchege, de la o replica la alta, o definitie a noului gen. Si cum Goldoni, nefiind amator de teoretizri nu ii inzestreaza pe partizanii reformei sale cu argumente indeajuns de docte ceea ce a atras o serie de critici. Insa Goldoni, intr-o “poetica in actiune”, asa cum isi intituleaza Teatrul Comic, nu putea da decat o “definitie in actiune”. Desigur, acestei dominante reforme I se subordoneaza- in cadrul “opozitiei goldoniene”: fictiunii Commediei dell’ Arte – adevarul; conventionalului- viata; artificialitatii- naturaletea; mastilor- caracterele; improvizatiei- textul scris in intregime.
BIBLIOGRAFIE
1.ISTORIA TEATRULUI UNIVERSAL- Vitto Pandolfi
2. ISTORIA UNIVERSALA A TEATRULUI- Ion Zamfirescu
3. MEMORII- Goldoni
4.PARADOXUL DESPRE ACTOR- Denis Diderot
5.ARTA TEATRULUI- George Banu si Mihaela Tonitza Iordache
6. MUNCA ACTORULUI CU SINE INSUSI- Stanislavski
7.REGIZORUL SI ACTORUL- Horia Deleanu
8.TERMENII CHEIE AI ANALIZEI TEATRULUI- Anne Uberfeld
9.PSIHOLOGIA VARSTELOR- Emil Verza si Ursula Schiopu
10. COORDONATELE ESTETICE ALE LIMBAJULUI SCENIC- Magdalena Savescu
11. PRIVITOR CA LA TEATRU- Ion Cocora.
Referate.