Cercetari de Marketing – Ciocolata Heidi
Fragmente din Referat Marketing ” Cercetari de Marketing – Ciocolata Heidi”
1. Caracteristici generale ale pietei
Istoria ciocolatei a inceput o data cu descoperirea Americii. Astfel, in al patrulea voiaj al sau in America, Cristofor Columb a ancorat pe data de 30 iulie 1502 in Nicaragua, fiind primul european care a descoperit boabele de cacao. Acestea erau folosite de bastinasi ca moneda (forma de plata) sau in prepararea unor bauturi delicioase.
La intoarcerea din calatorie, Columb a adus regelui Ferdinand si reginei Izabela boabe de cacao.
Apoi, in timpul invaziei lui Hernando Cortez in Mexic din anul 1519, indienii azteci au fost gasiti folosind boabele de cacao in prepararea unei bauturi regesti. Aceasta era foarte amara, drept pentru care s-a emis ideea indulcirii ei cu trestie de zahar. Bautura a fost adusa in Spania in anul 1528 de catre Cortez si imbunatatita, punandu-i-se scortisoara si vanilie. S-a observat, de asemenea, ca bautura are un gust mai bun daca este servita fierbinte, aceasta prinzand foarte bine, mai ales la aristocratii spanioli. Astfel, spaniolii au inceput sa planteze cacao in coloniile lor, dand nastere unei afaceri prospere. Ei au tinut secret aceasta industrie timp de multe sute de ani, pana cand niste calugari spanioli au permis intr-un final ca secretul sa scape.
In 1609 a aparut in Mexic prima carte dedicata exclusiv subiectului ciocolata, cu titlul “Libro en el cual se trada del chocolates”. Apoi, in anul 1615, printesa Spaniei, Anna de Austria, s-a maritat cu Ludovic al XIII-lea si a introdus la curtea franceza, printre alte obiceiuri spaniole, pe cel de a bea ciocolata. Aceasta bautura s-a raspandit repede in Europa si, in 1657, a aparut una dintre cele mai faimoase case englezesti de ciocolata.
Marinarul Pedro Bravo do los Camerinos, in 1670, a decis ca a petrecut prea mult timp pe mare in voiajele de explorare si s-a stabilit in Filipine, unde si-a petrecut restul vietii plantand cacao, punand astfel baza celei mai mari plantatii din acea vreme. Apoi, in anul 1671, a avut loc un accident fericit. S-a intamplat ca un ajutor de bucatarie cam stangaci sa scape un bol plin cu migdale pe podea. Seful, nervos, a incearcat sa il traga de urechi, iar acesta din urma a scapat si o lingura cu zahar fierbinte peste migdale, in timp ce Ducele de Plesslis-Praslin, un renumit gurmand, isi astepta desertul. In disperare de cauza, seful l-a servit pe maresal cu desertul format din amestecul de migdale si zahar ars. Maresalul a fost deosebit de incantat si a dat numele acestui desert, nu insa intreg ci, simplu, “Praslin”. Din acel moment acest “dulce” a suferit numeroase modificari, incluzand si dezvoltarea moderna a termenului de “praline”.
Citeste tot referatul →
Referate.