Referate

PATOLOGIA CUTANEO-MUCOASĂ ÎN ALCOOLISMUL CRONIC

Fragmente din Lucrare de Diploma Medicina ” PATOLOGIA CUTANEO-MUCOASĂ ÎN ALCOOLISMUL CRONIC”

Cuprins

Partea generală
Introducere 3
1. Date generale despre alcoolism ca problema de sănatate publică 6
2. Metabolismul alcoolului în organism 14
3. Este alcoolismul o boala? 21
4. Diagnosticul etilismului cronic 25
5. Corelatia dintre ficatul alcoolic şi piele 34
6. Corelatia dintre starea nutritionala şi piele 58
7. Alcoolismul cronic şi sistemul nervos 77
8. Implicatii ale patologiei psihiatrice alcoolice în dermato-venerologie 87
9. Alcoolismul cronic şi imunologia 94
10. Alcoolismul cronic şi psoriazisul 99
Partea specială
Introducere 101
1. Material şi metodă 102
2. Prelucrarea datelor epidemiologice 105
3. Prezentare de cazuri 111
4. Concluzii 138
Iconografie 141
Bibliografie 144

A bea a fost, în primul rând, un aspect al comportamentului social pentru ca a servit desfăşurării ritualului, creării de atmosferă, pactizării unor legături. S-a schimbat ceva de-a lungul secolelor?
O privire de ansamblu ne arată că dacă stilul consumului variază, pasiunile ramân. Aceleaşi efecte, puteri, orori, au fost atribuite altenativ diverselor băuturi. Argumentele din discuţiile polemice asupra efectelor pozitive sau negative ale etanolului sunt alimentate de norme sociale, mitologii, obişnuinte, frecvent fiind de ordin subiectiv.

În 16 septembrie 1989, “Le Figaro” reproduce un articol aparut în propriile coloane în 1949: “Medicii amici ai vinului decid ca muncitorul trebuie să bea mai mult de 1 litru pe zi, iar intelectualul mai mult de 1/2 litru pe zi, pentru a se menţine în form㔑.
Importanta problemei alcoolului a fost sesizată în general în societăţile evoluate. Daca vestul, nordul, sudul Europei au ridicat în slăvi sau au ponegrit băutura de-a lungul timpului, încercând sa realizeze aceasta pe baza unor observaţii stiintifice, Europa de Est nu a opus alcoolismului decat precepte religioase, morale. Alcoolismul a fost aici intotdeauna ignorat, nu a facut obiectul unei evidente veritabile. Astazi, cel mai fidel indicator ramâne mortalitatea prin ciroza hepatica, accidente rutiere şi criminalitate. în functie de acesti indicatori, istoria moderna a consumului de alccol în Europa de Est se imparte în trei perioade.
Din 1960 pâna în 1980, productia şi controlul oficial erau sub controlul statului. Prin creşterea puterii de cumparare, consumul a crescut, reprezentând o sursa de venituri deloc neglijabile (in Polonia 10-15% din venitul national). în paralel se dezvolta productia artizanală. Cazurile de alcoolism repetate erau tratate în spitale de psihiatrie, iar în cazuri de urgente, în centre de dezintoxicare.
Din 1980, dezvoltarea economica a stagnat. Estul s-a confruntat cu un eveniment particular: scăderea consumului oficial. în fosta U.R.S.S., în perioada 1985-1987, succesul campaniei initiate de Gorbaciov se poate atribui scaderii productiei de băuturi alcoolice, majorarii preturilor, scaderii veniturilor disponibile şi educatiei sanitare. Evenimentul trebuie interpretat cu prudenta, deoarece nu exista aprecieri obiective asupra productiei clandestine care putin probabil sa fi scazut.
Dupa 1989, se revigoreaza productia (fraudulos din multe puncte de vedere), implicit consumul. Decesele prin ciroza hepatica cunosc o curba ascendenta. Mai mult ca niciodata, ideea “alcoolul fara restrictii” apare ca simbol al dezvoltarii economice, al rupturii de un trecut al oprelistilor. în est, mai mult ca în vest, alcoolul e privit ca semn al luxului, al libertatii, al succesului. Piata neagra infloreste si, odata cu ea, practicile foarte periculoase pentru sanatate: comercializarea alcoolurilor mediocre, falsificarea alcoolurilor importate, lansarea de produse necunoscute la preturi avantajoase, traficul ilegal de alcool. Cumpăratorii încurajcaza initiativa privata acolo unde ea va putea reusi cel mai repede: mici boutique-uri, baruri, restaurante (desi există încercari de frânare a consumului prin orar, vârsta limita). Piata de desfacere a alcoolului este tot mai putin controlata.
Amploarea marcantă reprezintă o primă însuşire a alcoolismului în lumea de astazi şi ea este demonstrabilă prin statistici. Ar fi un prim argument al alegerii prezentei teme.
Dimensiunea temei incită la cercetarea ei, pe de alta parte descurajeaza fiindca din multiple aspecte nu pare a se alege un capat de drum, un fir conducator, cu atât mai putin se intrevede o solutie finala.
Cercetările merg pe analiză, prea putin pe sinteză, drumul e la jumatate chiar şi în problema cea mai simpla, şi anume definirea obiectului supus cercetarii, de aceea am încercat sa sistematizez datele de terminologie intr-un capitol separat.
In medicina, alcoolismul reprezinta o manusa aruncata aproape tuturor specialitatilor, dar neridicata de niciuna. El apartine tuturor şi nimanui în acelasi timp. De aceea este frecvent ignorat, tratat printr-un sfat prietenesc si, mai ales, nu este privit ca boala de fond pe care se grefeaza o anumita patologie.
Deseori nu este pus pe lisla factorilor etiologici determinanti sau favorizanti pina ce boala nu ajunge intr-un stadiu avansat. Dar tratamentul are deja eficienta redusa, de aceea importanta îmi pare atitudinea justa, interventionista în fata bolnavului alcoolic. Aceasta atitudine trebuie sa constitue o preocupare în multe specialitati medicate, caci alcoolismul este deseori o boala a intregului organism, cu manifestarile precoce variat distribuite la nivelul aparatelor şi sistemelor.
Corpul medical are responsabilitatea de a deveni informat şi alertat, implicat în identificarea şi interventia precoce.
Dermatologia, neurologia, gastroenterologia, psihiatria sunt specialitati medicale ce pot identifica precoce un alcoolic. Exista boli dermatologice cauzate de alcool şi asociate cu disfunctii ale unor aparate şi sisteme care trebuie tratate în paralel.
Care va fi, de exemplu, atitudinea dermatologului confruntat cu manifestarile periculoase ale unui sindrom de intrerupere (frecvent, imediat dupa internare)? El va trebui sa actioneze pe un domeniu care nu ii apartine, în regim de urgenta, printr-un tratament adecvat, va trebui sa intre în miezul problemei, sa puna diagnosticul de boala alcooIica, sa ghideze bolnavul spre alte specialitati medicale, de la inceput sau dupa rezolvarea dermatologica a cazului.
Pielea, organ de corelaţie, oglindeste functia organismului ca intreg, dar ea poarta totodata amprenta mediului în care traieste individul. Patologia pielii provine din dezechilibrul interior al organismului sau din mizeria mediului (promiscuitate, lipsa igienei elementare, absenta preocuparilor pentru sanatate).
Alcoolismul le atrage dupa sine pe ambele şi astfel se naste intrebarea: cum va arata organul cutanat agresionat din afara şi din interior, deopotriva?
CONCLUZII

Studiul de faţă demonstrează frecvenţa în creştere a bolii alcoolismului cronic în serviciul de dermatologie al clinicii Colentina, face aprecieri asupra caracteristicilor grupului de etilici cronici internaţi şi relevă necesitatea diagnosticului bolii alcoolismului cronic. În cadrul studiului am urmarit câteva loturi de bolnavi constituite după criterii diferite, în funcţie de ideea pe care am avut-o de demonstrat.
1. Pe un lot de etilici cronici format din 670 de bolnavi cu una sau mai multe din următoarele boli dermatologice: porfirie cutanată tardivă, pelagră sau SBB, am studiat impactul creşterii alcoolismului cronic ca fenomen general în Romania asupra internărilor în serviciul de dermatologie. Tabloul alcoolismului cronic în acest serviciu s-a dovedit a fi o reflectare destul de fidela a tabloului national şi international. Astfel, distributia bolnavilor din lot pe ani arata o curba ascendentă ince-pind din 1999 până în 2003, corespunzatoare cu creşterea generala a alcoolismului cronic în ţara noastră şi pe plan mondial. Raportul pe sexe al pacientilor din lot a fost 9:1 (bărbaţi:femei), reflectând ponderea tot mai mare a consumuiui mare de etanol în rândul populaţiei feminine. Grupa de vârstă cea mai afectata în grupul pacienţilor cu PCT şi al celor cu SBB este de 50-59 de ani, iar în grupul cu pelagră (orice formă clinică) este cea de 40-49 de ani. În ansamblu, numărul maxim de internari al etilicilor cronici în serviciul de dermatologie se înregistrează la grupele de vârstă între 40 şi 59 de ani, adica la o populate activă profesional. În afara cheltuielilor pentru spitalizare şi tratament, societatea suportă deci costurile unor zile de muncă neefectuate.
Am realizat şi studiul câtorva caracteristici de consum în lot. Cei mai mulţi pacienti consumau mai putin de 1L de băuturi alcoolice zilnic (90,47%), marea majoritate (56,19%) fiind consumatori de vin, consumatorii de băuturi distilate fiind şi ei într-o proporţie foarte mare (33,33%). Cantităţile relativ mici induc în eroare, deoarece calitatea băuturii alcoolice, arătată de numarul de grame de alcool pur, încadreaza cei mai multi consumatori în categoria rnarilor băutori, cu atât mai mult cu cât durata consumului a fost cel mai frecvent (53,33%) de peste 15 ani.
2. Pe un lot de 426 bolnavi etilici cronici cu PCT (90,61% din totalul de orice PCT de orice etiologie - proporţia medie pe 5 ani, cu variatii nesemnificative de-a lungul anilor), am găsit că proportia femeilor este relativ mică (6,57% din bolnavii lotului) şi că ponderea femeilor nu a înregistrat modificări semnificative în timpul celor 5 ani studiaţi.
Evolutia bolii dermatologice, analizată pe baza nurnarului de reinternări, la bolnavii internaţi în 2002 şi 2003, a fost defavorabilă net la 11,58% dintre bolnavii intemaţi în 2002, deoarece acestia au avut recidivă rapidă şi foarte rapidă, necesitând reinternare cel puţin o data pe perioada 2002-2003. Au existat bolnavi cu 3 şi 4 reinternări pe parcursul a 2 ani. În lotul cu recidive frecvente, constituit din 13 bolnavi, investigatiile ecografice, scintigrafice sau computer-tomograftce au diagnosticat stadii avansate de afectare hepatica: hepatită cronică (22%), ciroză hepatică (38%) şi steatoză-steatofibroză (40%). Tratamentul afectarii hepatice a trecut pe primul plan la acesti pacienti, deoarece era evidenta legătura evolutiei defavorabile a bolii dermatologice cu evoluţia severa a hepatopatiei. Rezultatele au demonstrat şi ca monitorizarea ficatului prin ecografie la bolnavii cu PCT se impune, cel puţin la pacientii cu reinternari frecvente, pentru a surprinde evolutia nefavorabila a hepatopatiei alcoolice de la steatoza spre hepatita, ciroza şi hepatom.
3. Pe un lot format din 142 pacienti cu pelagră internati în 1999-2003, studiul a confirmat datele din literatura în ceea ce priveste raportul pe sexe (32,39% bolnavi de sex feminin şi 67,61% de sex masculin) şi ponderea etiologiei alcoolice în aparitia bolii (90,14%), ceea ce arata ca bolnavii cu pelagra se recruteaza în zilele de astazi aproape exclusiv din categoria alcoolicilor cronici.
Numarul de bolnavi cu pelagră (forma clinică completă sau incompletă) a crescut de la an la an în perioada 1999-2003, cu ascensiune evidenta în ultimii 2 ani (31 de bolnavi în 2002 şi 34 în 2003), în relatie cu creşterea alcoolismului cronic şi posibil cu scăderea nivelului de trai (dieta insuficientă cantitativ, calitativ) în anumite paturi sociale dupa 1991.
Până în 1991 se considera ca forma completa a pelagrei a disparut din Romania. Studiul de faţă a gasit această formă clinică în 9,85% din totalul cazurilor. Fenomenul a luat amploare în ultimii 2 ani (13,04% din cazurile internate în 2002-2003 au fost clinice complete). Ponderea formei clinice complete intre celelalle forme clinice a crescut în cativa ani de aproximativ 5 ori. Cum forma completă de pelagră este cea mai grava, cu pronosticul cel mai rezervat, fenomenul, aflat la debut, trebuie studiat şi stopat inainte de a lua proportii.
4. Pe un lot de 102 de bolnavi etilici cronici cu SBB formă evoluată (mal perforant plantar), am arătat că în perioada 1999-2003 numărul de bolnavi a crescut faţă de perioada de dinainte de 1991, în corelaţie cu creşterea alcoolismului cronic, dar şi cu dexteritatea diagnosticarii bolii. Creşterea numarului de internări de la an la an a fost lentă, iar maximul de internari s-a inregistrat în 2003.
Am selectat un lot format din 23 bolnavi internati în 2003 care prezentau simptome sau semne minore de SBB, pe langa alte boli dermatologice. Investigatiile neurologice efecuate au demonstrat existenta neuropatiei toxicocarentiale, ceea ce face ca acesti bolnavi să fie candidaţi la aparitia malului perforant plantar în următoarele luni sau ani, dacă nu vor sista consumul de alcool. Se releva importanta depislarii active a polinevritei atunci cand există leziuni dermatologice minore ce sugereaza SBB, în vederea diagnosticarii precoce a bolii şi preventiei stadiilor avansate, grave, mutilante.
Patologia psihiatrică dominanta în serviciul de dermatologie în anul 2003 a constat în sindromul de servaj (10 cazuri), sindrom nevrotiform (7 cazuri), sindrom depresiv-anxios (10 cazuri).
Probabilitatea apariţiei sindromului de servaj la bolnavii cu dependentă alcoolică este foarte mare. În general se administreaza sedative pe parcursul internarii, dar cele 10 cazuri de sindrom de sevraj demonstreaza ca uneori acest tratament nu este suficient şi ca manifestarile sindromului pot surveni pe neasteptate daca diagnosticul de alcoolism cronic a fost neglijat.
Oricum, probabilitatea apariţiei sindromului de servraj în serviciul de dermatologie (ca şi în alte servicii medicale) nu este de ignorat, pentru ca manifestarile pot fi periculoase, chiar soldate cu deces, atunci cand forma clinica este grava (Delirum
tremens) sau cand preexista complicatii medicale sau chirurgicale ale alcoolismului cronic. Necesitatea diagnosticarii bolii alcoolismului cronic se impune, pentru instituirea unui tratament preventiv al sindromului de intrerupere.
Rezultatele studiului, în ansamblu, aduc în lumina problemele esenţiale legate de alcoolismul cronic cu care se confruntă astazi serviciul de dermatologie şi atitudinea justă de adoptat în faţa bolnavilor etilici cronici internaţi cu diferite boli dermatologice: diagnosticarea bolii alcoolismului cronic, tratamentul corespunzător preventiv al sindromului de intrerupere, investigarea şi diagnosticarea unor afectiuni viscerale datorate consumului de alcool şi care sunt verigi în patologia bolii cutanate. Un obiectiv important de atins de către medicul dermatolog ar fi convingerea bolnavului sa sisteze consumul de alcool nu numai pe perioada spitalizarii, ci, pe cât posibil, pe termen lung, sau să adopte modelul de consum ocazional (în functie de gravitatea afecţiunilor viscerale, psihice).
Combaterea alcoolismului cronic, excesiv, nu poate fi însă apanajul medicilor dermatologi. Acest obiectiv, cel mai important, este improbabil de realizat în măsura în care nu intervin convergent acţiuni de stopare a flagelului alcoolismului cronic la nivel naţional (campanii de informare a populaţiei asupra consecinţelor dezastruoase ale abuzului de alcool, înfiinţarea de asociaţii asemănătoare acelor “Anonymous Associations” (AA) care să-i ajute pe cei reconvertiţi la abstinenţă, crearea unui segment al retelei sanitare specializat pe problema alcoolismului, etc.).
Efortul se cere deci de la societate în ansamblul ei şi trebuie să fie unitar, sistematic şi foarte insistent.

Download Lucrare de Diploma Medicina | PATOLOGIA CUTANEO-MUCOASĂ ÎN ALCOOLISMUL CRONIC