Referate

INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA VARSTRELOR

Fragmente din Licenta Psihologie ” INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA VARSTRELOR ”

CUPRINS

Cuvant inainte……………………………………………………………………………………………………….3
Capitolul 1.Definirea psihologiei varstrelor…………………………………………………………..4
1.1. Continutul si importanta studieri in psihologia varstrelor……………………4
1.2. Metoda si metodologie in psihologia varstrelor………………………………. 5
Capitolul 2. Stadialitatea si evolutia umana………………………………………………………… 6
2.1. Debutul vieti si fazele intrauterine………………………………………………… 7
2.2. Nasterea si dezvoltarea timpurie a copilului……………………………………12
2.3. Viata ecto-uterina(pana la un an)…………………………………………………..13
Capitolul 3. Perioada anteprescolara(prima copilarie)…………………………………………17
3.1.Caracteristici generale…………………………………………………………………..18
3.2. Comunicarea, invatarea spontana si devoltarea emotional-afectiva……18
3.3. Viata ecto-uterina(perioada 1-3 ani)………………………………………………19
Capitolul 4. Perioada prescolara…………………………………………………………………………24
4.1. Dezvoltarea psiho fizica si consolidarea autonomiei………………………..25
4.2. Dezvoltarea psihica, conturarea si afirmarea personalitatii……………….25
4.3. Jocul si manifestarea personalitati…………………………………………………27
4.4. Viata ect-outerina(perioada 3-6 ani)………………………………………………28
Capitolul 5. Perioada scolara mica……………………………………………………………………..31
5.1.Particularitati la varsta scolara mica………………………………………………..31
5.2.Atentia la copii de varsta scolara mica…………………………………………….35
5.3.Jocul si copiii, integrarea scolara……………………………………………………37
5.4.Dezvoltrea perceptiei copilului………………………………………………………40
5.5.Viata ecto-uterina(perioada 6-10 ani)……………………………………………..41
Capitolul 6. Perioada pubertatii(10-14 ani)………………………………………………………..47
6.1.Dezvoltarea biofizica si psihica……………………………………………………..48
6.2. Comportamentul in grup………………………………………………………………49
Capitolul 7. Perioada adolescentei…………………………………………………………………….50
7.1.Dezvoltarea psihica a adolescentului……………………………………………..51
7.2.Limbajul si dezvoltarea psihica…………………………………………………….52
7.3. Dezvoltarea personalitatii……………………………………………………………55
7.4.Adolescentul si societatea…………………………………………………………….58
7.5. Prima dragoste a adolescentului…………………………………………………..61
Capitolul 8. Perioada tineretii…………………………………………………………………………..63
8.1. Subetapele tineretii si activitatea de invatare………………………………….64
8.2. Integrarea socio-profesionala si congruenta personalitati…………………67
8.3. Situatia tanarului de azi……………………………………………………………….69
Capitolul 9. Perioada varstei adulte…………………………………………………………………..75
9.1.Identitatea si capacitatile cognitive………………………………………………..76
9.2.Personalitatea la varstele adulte…………………………………………………….77
Capitolul 10. Perioada varstrei a treia………………………………………………………………..78
10.1.Delimitarea si caracterizarea substadiilor……………………………………….79
10.2 Evolutia proceselor senzoriale si cognitive…………………………………….80
10.3.Manifestari ale personalitatii………………………………………………………..82
Bibliografie………………………………………………………………………………………………………84

Cuvant inainte

Aceasta lucrare miniaturala de altfel, de Psihologia varstrelor, incearca sa calauzeasca atat prin continut cat si prin modul de tratare al problematici adiacente atat studenti la psihologie, sociologie, psihopedagogiespeciala, pedagogie, asistenta sociala si specialistilor din domeniu cat si cadrelor didactice si tuturor celor care sunt interesati asupra formari, dezvoltari, evolutiei fiintei umane cu trecere prin toate palierele vieti psihice si toate atributele bio-psiho-social-culturale.
Ca fundament al lucrari de fata sta lucrarea Psihologia varstrelor aparuta in premiera in tara noastra la Editura didactica si pedagogica Bucuresti in 1981 la care siau pus amprenta vastei lor experiente d-na prof. univ.dr. Ursula Schiopul si d-ul prof. univ.dr.Emil Verza care datorita valori sale isi demonstreaza viabilitatea si in prezent la care am incercat sa adaug prin transpunere unele studii aparute in decursul anilor atat ale unor autori romani cat si straini care si au adus contributia la evidentierea problematici psihologice a traseului parcurs de fiinta umana de la debutul vieti pana la stadiul terminal prin contextele social, cultural si ocupational si prin interconditionarea umana care au un rol deosebit in structurarea identitatilor individuale specifice intregului sistem psihic uman.
In decursul elaborari acestei lucrari nu mi a fost deloc usor pentru ca am descoperit o multime de resurse in domeniu toate valoroase dar din pacate atat din lipsa de timp cat si de spatiu n-as fi putut sa le cuprind pe toate am incercat doar sa trec in revista prin caracteristicile lor mai importante pe cat mai multe dintre cele care mi s-au parut mie mai pline de substanta si pe intelesul tuturor categoriilor de cititori vizate
In demersurile facute pentru elaborarea acestei lucrari am incercat sa operez cu departajari relativ precise ale ciclurilor vieti trasate si argumentate de majoritatea celor care sau ocupat de acest domeniu fascinant al psihologiei varstrelor evidentiind principalele perioade si subperioade stadii si substadii care ne introduc in etapele varstrelor omului conturate ca un intreg sub tutela unei discipline viabila denumita generic cu termenul de psigologia varstrelor.

Capitolul 1

Definirea psihologiei varstrelor

La fel ca in cazul majoritati disciplinelor supuse studieri continuie din partea specialistilor din domeniul respectiv si asupra disciplinei psihologia varstrelor sau conturat dea lungul timpului diverse studii in care au fost integrate diverse definitii in care psihologia varstrelor apare ca o ramura pretioasa din stiintele psihologice izvorata ca o necesitate in a intelege modul de constituire a caracteristicilor, functiilor si proceselor psihice, a evolutiei acestora de la cele mai fragede varstre si pana la stadiul terminal.In acest fel activitatea psihica este privita in ansamblu pe tot parcursul existentei fiintei umane cu relevarea unor semnificatii posibile pentru un anumit segment al varstrei prin analiza longitudinala si verticala in contextul existentei sale sociale, a modificarilor psiho-fizice ce se produc sub influienta conditiilor de mediu, a educatiei, a culturi si profesiei, a statutelor si rolurilor sociale ce le indeplineste. In concluzie, Psihologia varstrelor este stiinta care studiaza caracteristicile constituiri activitati psihice umane, modificarile acesteia de la inferior la superior, a regreselor ce au loc in interiorul anumitor stadii de varstra, a evolutiei personalitati si manifestarii actelor de conduita in relatie cu determinarile socio-culturale ale existentei fiintei umane.

1.1. Continutul si importanta studieri in psihologiei varstrelor.

Studiul fiintei umane inca din momentul conceptiei si mai intensiv de la nastere si pana la moarte, cu tot ceea ce este comun si semnificativ pe toata durata vieti, dar si cu relevarea etapelor distincte ale evolutiei umane confera psihologiei varstrelor un statul solid si central in cadrul disciplinelor psihologice, constituirea ei fiind posibila printre altele datorita acumularilor de cunostinte in psihologia generala si in unele ramuri ce vizau studiul omului in anumite perioade de varstra. Dintre aceste ramuri enumeram: psihologia copilului (studiaza perioada copilariei cu caracteristicile ce tin de conditia activitati psihice): mai restranse pentru o patrundere mai ampla in aceasta sfera au aparut psihologia copilului sugar, psihologia anteprescolarului, psihologia prescolarului sau mai putin dezvoltate psihologia teneretului, psihologia perioadei adulte etc.
Continutul si sfera psihologiei varstrelor depaseste cu mult pe cel al psihologiei copilului prin faptul ca realizeaza o o cuprindere pentru toate varstrele umane trasand stadii si substadii in cadrul acestora, cu specific si comun intre ele, dar fara sa fie o psihologie generala caci activitatea psihica pe care o studiaza aceasta este raportata la conditia umana de o anumita factura si structura bio- psihica.
Psihologia varstrelor se foloseste de datele cuprinse in psihologia generala si cea a copilului ca si ale celorlalte ramuri ale psihologiei carora le furnizeaza la randul ei cunostinte pertinente despre dezvoltarea si evolutia psihica a omului de la nastere pana la stadiul terminal. Astfel psihologia varstrelor nu se limiteaza numai la studiul conduitelor de crestere, domeniu al psihologiei copilului cum afirma J.Piaget si M.Debesse, nici la abordarea generala a activitati psihice si a esentei de fundamentare a personalitati, domeniul psihologiei generale si nici la caracteristicile de regresie in evolutia psihica domeniu al psihologiei varstrelor inaintate ci le cuprinde pe toate intr-o tratare unitara cu relevarea specificului pentru fiecare stadiu de varsta si consemnarea elementelor comune ce unifica activitatea psihica. Psihologia varstrelor a incercat sa evite ambiguitatile provenite din chiar titulatura ei si analizeaza caracteristicile psihicului uman in mon unitar cu accentuarea aspectelor legate de evolutie si dezvoltare dar si pe continuitate si disfunctionalitate de la o varstra la alta. Cunoasterea in psihologia varstrelor ne ofera posibilitati de elaborare a unor strategii educationale si de dirijare stiintifica viabila a procesului de pregatire profesionala si de integrare sociala a omului.
Psigologia la modul general nu se limiteaza la studii doar in cazul omului normal chiar daca au o anumita structura si factura ci si in cazul unor persoane bolnave, handicapate cu unele retarduri insa aici apare diferntierea unor domenii ca cel al psihopedagogiei care este centrata indeosebi pe aceste persoane cu probleme iar psihologia varstrelor fiind centrata pe cunoasterea umana in limitele normalului.

1.2. Metoda si metodologie in psihologia varstrelor.

Activitatea psihica nu poate fi studiata in mod nemijlocit deoarece continutul si forma ei de manifestare este foarte complexa incat numai concretizarea ei intr-o anumita situatie data poate fi supusa decelari dar cu ajutorul si prin evolutia unor variabile care exprima unele caracteristici de personalitate si de conduita umana si prin cunoasterea interpretarilor acestora putem trasa o dimensiune umana de ansamblu. Aceste variabile pot fi provocate experimental sau pot fi surprinse in diferite tipuri de activitate umana :de joc, de invatare, de munca, de creatie. Variabilele pot fi directe ce depind direct de caracteristicile personalitati si independente ce sunt constituite din reactiile psihice provocate iar lanturile de corelatii care se stabilesc intre ele inlesnesc analiza si apoi sintetizarea datelor in vederea constituiri de tipologii specifice unui stadiu de varstra si chiar a conditiei umane in general. In urma acestor demersuri apar modele ale unor functii sau procese psihice (al imaginatiei, al gandirii, al inteligentei, al afectivitatii, al limbajului) sau ale unor categorii umane (al normalului, al handicapatului, al anormalului, al dotatului, al supradotatului, etc). Aceste modele sunt raportate unele la altele prin utilizarea modalitatilor de investigare din care se desprind ;
– metodica genetico-longitudinala ( urmareste dezvoltarea psihica a subiectuluipe o perioada mai lunga de timp)
– metoda transversala (surprinde caracteristicile psihice intr-un stadiu anumit de varsta)
– metodica mixta genetico-longitudinala-transversala (surprinde evolutia activitatii psihice in diferite stadii.
Pentru a cerceta diverse aspecte ale activitati psihice prin metodele de mai sus specialistul adapteaza la varsta subiectilor si la conditiile concrete de activitate metode ca observatia, experimentul, testul, analiza produselor activitatii, anamneza, dar nu vom insista asupra lor deoarece sunt comune si altor ramuri din psihologie
In abordarea ciclurilor vietii psihologii au avut in vedere mai cu seama varstrele de crestere si de dezvolotare vizand pe de o parte natura si educatia subiectului iar pe de alta parte maturizarea si invatarea considerand ca acestea sunt esentiale pentru dezvoltarea individului cert este ca fiinta umana cunoaste unele modificari in perioada copilariiei mai cu seama prin dezvoltari pe directiile biologice cu transformari fizice, morfologice si biochimice, psihologice cu optimizari calitativeproceselor, functiilor si insusirilor psihice si sociale care duc la coechilibrarea conduitei umane in relatiile cu mediul social.

10.1. Delimitarea şi caracterizarea substadiilor

Ursula Şchiopu şi Emil Verza identifică 3 substadii. Delimitarea se face în baza criteriilor anunţate. Tipul fundamental de activitate la bătrâneţe este adaptarea la un nou orar de activitate (familiale şi sociale), la unele consilieri profesionale, la participări politice.
Tipul de relaţii se modifică, cele din sfera profesională, din activităţile sociale se restrâng. Apar relaţii susţinute de deschiderea spre persoane de aceeaşi vârstă şi organizarea timpului liber, a unor preocupări şi griji cotidiene.
- substadiul de trecere 65-70 ani – se caracterizează prin: pensionarea dizolvă identitatea profesională susţinută social deşi persoanele încă au rezerve fizice, intelectuale, deprinderi, aptitudini. Se întăresc rolurile familiale, preluând unele probleme casnice, se restrânge sfera relaţiilor sociale dar se redirecţionează interesele pentru lectură, muzică, excursii în locurile dorite.
Nu sunt excluse unele preocupări de tip creativ.
Pot apare tensiuni, inadaptări relaţionale, chiar crize de prestigiu, mai ales la bărbaţi.
Starea de sănătate se menţine la parametri relativ normali, dar devin mai fragili, mai puţin rezistenţi la diferiţi agenţi patogeni. La femei apar mai ales tulburări afective.
- în perioada bătrâneţii propriu-zise 75-85 ani – se restrâng subidentităţile parentale (nepoţii deja au crescut), sociale, preocupările sunt mai ales de întreţinere, de păstrare a sănătăţii mentale, fizice. Bolile degenerescente limitează capacitatea şi dorinţa de deplasare.
- în perioada marii bătrâneţi, peste 85 ani – se diminuează substanţal toate tipurile de subidentitate: profesional socială, maritală, parentală.

Modificări biologice
Se modifică regimul de viaţă: scade apetitul alimentar, creşte nevoia de vitamine deoarece organismul este supus unei demineralizări serioase. Se micşorează nevoia de somn, apar tulburări sub forma insomniilor, în vis se anulează diferenţele dintre realitate şi trăirile subiective, apar confuzii.
Proliferarea celulelor încetineşte, volumul lor se micşorează, la nivelul sistemului nervos central, distrugerea lor este lentă dar irecuperabilă, creşte ţesutul adipos din organe (inimă, ficat), au loc modificări metabolice, degenerări, atrofii ale ţesuturilor.
În exterior se modifică aspectul pielii care îşi pierde elasticitatea şi devine mai palidă, mai ridată.
Se înregistrează o scădere a capacităţii de efort, a mobilităţii articulaţiilor şi mişcărilor.
Datorită schimbărilor biochimice în compoziţia proteică şi în fibre, muşchii se scurtează.
Creşte fragilitatea oaselor, apar osteoparezele datorită pierderilor de calciu şi magneziu, dureri de coloană, reumatismele, discopatii.
La nivelul cordului pot apare: leziuni arteriale datorită osteosclerozei, hemoragii datorită îngustării sau blocării pereţilor vaselor sanguine, infarctul miocardic.
Respiraţia devine mai anevoioasă, se micşorează posibilitatea de oxigenare a sângelui, a ţesuturilor, a organelor, ceea ce influenţează negativ coordonarea senzorio-motorie, capacităţile intelectuale.
În privinţa aparatului digestiv are loc o reducere a enzimelor, fermenţilor, care asigură sucul gastric, pancreasul activează mai lent din care cauză grăsimile sunt utilizate necorespunzător.
La nivel hormonal, în special tiroida se micşorează iar creşterea corticosuprarenalelor este resimţită în apariţia sclerozei vasculare şi a hipertensiunii arteriale.
Sistemul nervos este mai puţin irigat, oxigenat.
Pot apare ischemieri datorită insuficientei alimentări a creierului şi se intensifică mortificarea celulelor nervoase. Din acest ultim motiv, creierul îşi micşorează volumul (de la 1420g la bărbaţii de 20 ani, la 1250g, iar la femei, de la 1250g la 1125g). Procesul este mai accentuat după vârsta de 70-75 ani.

10.2. Evoluţia proceselor senzoriale şi cognitive

Procesele senzorial – perceptive
O anumită formă de „rezistenţă genetică” influenţează conservarea sau, dimpotrivă, deteriorarea însuşirilor fizice şi a potenţialului psihic.
Activitatea senzorială, iniţial se diminuează la nivelul periferic, al receptorilor, ale căror celule, după 65 ani încep să se sclerozeze şi apoi fenomenul este resimţit şi sub aspectul funcţionalităţii ANS, unde se stabilizează către 75-85 ani la anumite valori.
În privinţa văzului:
- scade capacitatea de modificare a cristalinului din care cauză se instalează presbitismul;
- se restrânge câmpul vizual şi se reduce capacitatea de discriminare a nuanţelor, tonurilor cromatice;
- apar multe boli degenerative: glaucomul, cataracta;
- după vârsta de 70 ani, la unele persoane se instalează o revenire a vederii.
În privinţa auzului:
- are loc o creştere a pragurilor din care cauză sensibilitatea auditivă devine mai grosieră;
- pot apare şi fenomene de surditate psihică, când persoana aude dar nu înţelege, din cauza afectării celulelor din zona centrală a sistemului nervos;
- apar şi fenomene de „idiosincrasii sonore” prin creşterea intoleranţei faţă de anumite surse (ritm, timbru) sonor.

Motricitatea
Regresii se constată şi în viteza, coordonarea mişcărilor, a timpului de reacţie. În faţa unor situaţii complexe, solicitante, apar mişcări haotice, inutile, se atenuează capacitatea de organizare şi de ierarhizare a reacţiilor.
Se modifică viteza şi forma scrierii.
Sensibilitatea la cald, la rece, la durere, înregistrează valori mai scăzute.

Memoria
Memoria de scurtă durată suferă deteriorări ca şi memoria faptelor vii, cotidiene, care sunt acoperite de uitare, confuzii, neatenţie, stereotipii. Memoria de lungă durată este mai rezistentă deşi apar eforturi de amintire a informaţiei, reactualizarea suferind adeseori de lapsusuri, confuzii şi chiar substituiri voite în cadrul asociaţiilor reclamate de context.
La vârste înaintate apar hipomnezii, mai ales dacă persoanele suferă de nevroze sau psihoze. Cel mai frecvent fenomen este aşa numita amnezie infantilă de origine afectivă.
De asemenea, fenomenul de perseverare se instalează progresiv, când autorul repetă aceeaşi prezentare la intervale relativ scurte din cadrul aceleiaşi conversaţii sau în situaţii diferite.
Fenomenul cel mai probant al uitării este trăirea în trecut, ceea ce evidenţiază situaţia precară a aspiraţiilor, a proiectelor, trebuinţa de identificare făcută cu ajutorul evenimentelor de rezistenţă ale trecutului.
Coeficientul de inteligenţă scade treptat, apare o anume fixitate, viscozitate în soluţionarea itemilor, deşi se păstrează în limite de normalitate operativitatea generală a gândirii. Se pierd strategiile algoritmice, euristice, abundă fenomenele repetitive. În situaţiile de declin avansat se poate instala şi fenomenul de vid mintal. Este excesiv uzitat raţionamentul dihotomic (bun-rău, adevărat-fals).

Limbajul
Discursul verbal îşi va restrânge sfera iar ritmul este inconsecvent, când agitat, surescitat, când lent, chiar inexpresiv.
Apare tendinţa de evitare a angajării în discurs verbal. Atunci când acesta este impus de situaţii oficiale, cel în cauză simte nevoia reacţiei celorlalţi care nu de puţine ori este solicitată direct (cum a fost? etc.).
Evaluarea cronologică privind ritmurile biologice se face corect (programul de masă, de somn) dar apar confuzii privind aprecierea datei, zilei, a unor evenimente importante.
Determinarea intelectuală este studiată cu ajutorul scării Wechsler, cu „matricele progresive Raven”, teste abstracte care vehiculează raţionamente, proverbe.
În urma aplicării testului WAIS s-a constatat o scădere a eficienţi gândirii de 0,5% după 31 ani şi de 0,18% după 60 ani.

Afectivitatea
Tulburările afective sunt dominante şi influenţează toate manifestările.
Schimbările sunt spectaculoase.
Emoţiile au exprimare mai primitivă iar întreţinerea lor este legată de statutul marital şi profesional. Intensitatea nu este adaptată la situaţii, din care cauză apar îndeosebi stări de irascibilitate nemotivate.
Se instalează dispoziţii negative, stări depresive legate de sănătate, de sfârşitul vieţii, de posibilităţile afective limitate.
Depresia care are la bază deteriorări somatice exprimă şi apariţia unei noi crize de identitate. Atunci când se agravează poate să apară sindromul de depersonalizare, când persoana îşi pierde identitatea şi refuză să vorbească, nu vibrează afectiv, se comportă ca şi cum nu este el.
Literatura de specialitate consemnează existenţa a două categorii de depresivi: agitaţii, care prezintă sentimente de cefalee, insomnii, nelinişti, frustrare, culpabilitate şi retardaţii, care au vorbire lentă, mişcări încetinite, stări de delăsare, indiferenţă, apatie, inapetenţă.
O altă tulburare a afectivităţii este hipertrofierea eu-lui, raportarea majorităţii faptelor, fenomenelor la propriul eu, apare criza de prestigiu.

10.3. Manifestări ale personalităţii

Vârsta respectivă impune o revizuire a adaptării în cel puţin 3 direcţii, aşa cum au fost identificate în teoria lui Peck (1968):
- adaptarea la statutul de pensionar cu întregul său cortegiu de consecinţe: materiale, relaţionale;
- adaptarea la involuţia forţelor fizice şi la fragilizarea stării de sănătate;
- adaptarea personalităţii la apropierea sfârşitului inevitabil, moartea, ceea ce poate fi pregătit prin raportarea propriei existenţe la ceea ce a lăsat drept continuare a vieţii: copii, preocupări profesionale, sociale.
Teoria lui Peck este foarte apropiată de teoria lui Erikson, centrată pe necesitatea asigurării integrităţii eu-lui.
Erikson apreciază că acest lucru este ajutat de revederea a ceea ce ai făcut. Pot apare 2 situaţii: de mulţumire, de satisfacţie, de împlinire, pentru unii de regret, dezamăgire, chiar disperare. Pentru cei din urmă trebuie susţinere specială din partea celorlalţi.
Caracteristici:
- proiectele de viaţă se diminuează, devin mai puţin ambiţioase, aspiraţiile se centrează asupra eu-lui dar nu dominate profesional (ceea ce încă se menţine la oamenii de creaţie) ci în direcţia unor interese şi activităţi preferate, posibile sau în cele de conservare organică şi psihologică.
- procesul de pensionare îngustează câmpul răspunderii profesionale şi sociale dar oferă surse mai mari de autoprogramare a regimului de viaţă, de preferinţe. Potrivit lui Atchley (1982, 1991) procesul pensionării se derulează de-a lungul a şapte faze, fără a fi obligatorii pentru toţi oamenii.
- faza de distanţare apare în faza adultă mijlocie. Oamenii se gândesc doar ca la ceva posibil sau nu sunt deloc preocupaţi de acest fapt;
- faza de apropiere de pre-pensionare – apar planuri de pensionare, încep unele diminuări voite ale răspunsurilor la diferite răspunderi profesionale<
- faza lunii de miere – de anticipare , de aşteptare, plăcere. Se întreprind unele acţiuni dorite de mai demult;
- faza dezangajării – apar unele dezamăgiri, se simte neglijat de ceilalţi;
- faza reorientării – se gândeşte la ceea ce urmează adoptând o poziţie foarte realistă, incearcă să facă faţă situaţiei<
- faza de stabilitate – au conştientizat capacităţile, limitele, şi soluţionează problemele curente. Sunt întru totul adaptaţi;
- faza terminală – sfârşitul pensionării, se pot îmbolnăvi sau pot deveni dependenţi de alte persoane. Primele 2 faze sunt de prepensionare iar ultimele de postpensionare.
O altă caracteristică este regăsită în toate tipurile de răspunsuri care poartă amprenta fenomenului numit vagopsihotonie, din care cauză persoanele aflate în preajmă trebuie să manifeste calm, răbdare;
Unii vârstnici prezintă oboseală, o stare generală de epuizare, de sfârşeală; comunicarea devine dificilă ca şi pronunţia, coerenţa ideilor, din care cauză unii devin închişi, introvertiţi.
Pot apare şi deteriorări foarte grave ca: demenţa senilă, vagabondaj, abandonul neconştientizat, delir, alcoolism.
Între deteriorările fizice şi cele psihice pot exista decalaje. Dacă apar doar primele, bolnavul necesită asistenţa celor din jur sau socială.
Situaţia inversă este mult mai gravă pentru cel în cauză, se păstrează posibilitatea de deplasare dar apar conduitele aberante.
Bătrâneţea constituie o problemă individuală dar şi socială ce trebuie pregătită, anticipată, sprijinită material şi uman

Download Licenta Psihologie | INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA VARSTRELOR

Rolul terapiei sugestive in ameliorarea depresiei la alcoolici

Fragmente din Lucrare de Licenta Psihologie ” Rolul terapiei sugestive in ameliorarea depresiei la alcoolici ”

Cuprins

I. Introducere……………………………………………………………………………………………….3
II. Abordarea teoreticǎ……………………………………………………………………………………5
Capitolul 1 – Depresia…………………………………………………………………………….5
1.1. Definiţie şi caracterizare generalǎ………………………………………………………..5
1.2. Simptome în episodul depresiv……………………………………………………………7
1.3. Clasificarea şi diagnosticarea depresiei…………………………………………………9
1.4. Evaluarea depresiei…………………………………………………………………………..15
1.5. Tratamente………………………………………………………………………………………19
1.6. Concluzii…………………………………………………………………………………………21
Capitolul 2 – Alcoolismul……………………………………………………………………….26
2.1. Definiţie şi caracterizare generalǎ……………………………………………………….26
2.2. Clasificarea alcoolismului………………………………………………………………….33
2.3. Stadii în dezvoltarea alcoolismului……………………………………………………..38
2.4. Consecinţe ale consumului de alcool…………………………………………………..42
2.5. Tratamente………………………………………………………………………………………44
2.6. Relaţiile dintre depresie şi alcoolism…………………………………………………..48
Capitolul 3 – Terapia sugestivǎ……………………………………………………………….52
3.1. Caracterizarea generalǎ a fenomenului sugestiv……………………………………52
3.2. Relaxarea…………………………………………………………………………………………55
3.3. Fenomenul hipnotic………………………………………………………………………….60
3.4. Hipnoterapia…………………………………………………………………………………….65
3.5. Hipnoterapia în alcoolism………………………………………………………………….68
III. Cercetarea………………………………………………………………………………………………..71
1. Obiective………………………………………………………………………………………..71
2. Ipoteze……………………………………………………………………………………………71
3. Subiecţii participanţi la cercetare……………………………………………………….71
4. Metode şi tehnici utilizate…………………………………………………………………71
5. Studiu de caz…………………………………………………………………………………..72
IV. Concluzii………………………………………………………………………………………………..116
IV. Bibliografie…………………………………………………………………………………………….117
V. Anexe…………………………………………………………………………………………………….120
I. Introducere

În România alcoolismul nu este privit ca o boală, cel puţin nu de masele largi ale populaţiei. Deşi în S.U.A. sau în vestul Europei există o adevărată cultură, un întreg arsenal de metode de remediere a acestei tulburări, în ţara noastră, care se confruntă cu această problemă, nu există o promovare la nivel naţional a metodei de prevenire şi combatere a abuzului de alcool. Există într-adevăr centre de dezintoxicare, dar foarte puţin mediatizate. Pe lângă aceasta se poate adăuga şi faptul că majoritatea acestor clinici sunt incluse în cadrul secţiilor de psihiatrie ale spitalelor, ceea ce induce o piedică în recunoaşterea acestei tulburări. Abuzul de alcool este întâlnit la toate nivelurile sociale, indiferent de vârstă şi sex.
Implicaţiile alcoolismului în România nu sunt pe deplin conştientizate. În societatea noastră alcoolicul nu este perceput ca un individ care suferă de o boală, ci ca o persoană care ,,bea ca să-şi înece necazurile”. Dincolo de această expresie, există celelalte aspecte ale alcoolismului ce nu sunt percepute de majoritatea populaţiei. De exemplu, după cum au menţionat mai mulţi autori, există o relaţie foarte strânsă între alcoolism şi depresie. Aceasta din urmă poate fi atât un factor declanşator al consumului abuziv de alcool, dar în acelaşi timp şi un efect. Pe fondul acestei teorii am presupus că ameliorând starea de depresie a unui pacient alcoolic scad şansele de recidivă. În general persoanele depresive au o stimă de sine foarte scăzută. Terapia sugestivă a apărut ca o soluţie valabilă pentru această tulburare deoarece antrenamentul autogen al lui Schultz utilizat în această cercetare conţine sugestii de întărire a eului.
Motivaţia elaborării acestei cercetări este atât de ordin intrinsec, cât şi de ordin extrinsec. Lovindu-mă de această problemă în mediul familial, profesional şi social, am încercat să o înţeleg. Prima tendinţă a fost de asumare a responsabilităţilor faţă de actele celorlalte persoane, însă de-a lungul timpului am realizat că problemele indivizilor (în speţă alcoolismul) nu apar din vina celorlalţi, îşi au originea în interiorul fiecăruia. Înţelegându-le problema se poate identifica o soluţie adecvată.
Scopul acestei lucrări constă în demonstrarea faptului că terapia sugestivă este benefică pentru ameliorarea depresiei alcoolicilor aflaţi în cura de dezintoxicare. Pentru finalizarea acestui demers s-a pornit de la fundamentarea unui background teoretic. Acest lucru se poate observa în următorul capitol al lucrării de faţă în cadrul căruia sunt dezbătute cele trei concepte cheie (depresie, alcoolism, terapie sugestivă) luându-se în considerare perspectiva mai multor autori.
Capitolul III reprezintă cea de a doua parte a lucrării şi anume cercetarea. Aceasta a constat într-un studiu de caz pe zece pacienţi internaţi în secţia XVII de psihiatrie a Spitalului ,,Al. Obregia”. După o scurtă prezentare a fiecărui pacient urmează descrierea fiecărei intervenţii terapeutice.
În ultimul capitol, cel dedicat concluziilor s-a încercat o corelare a teoriilor expuse în prima parte cu rezultatele obţinute în urma studiului de caz.
IV. Concluzii

Având în vedere că acest studiu de caz este realizat pe zece pacienţi internaţi într-un centru de dezintoxicare se presupune din start că există o voinţă din partea lor pentru a renunţa la consumul de alcool. Tocmai de aceea aceste rezultate nu ar putea fi generalizate.
Conform primei ipoteze cum că pacienţii alcoolici au stări depresive, s-au identificat la fiecare pacient stări depresive. În aceste condiţii se poate spune că ipoteza a fost demonstrată, în consecinţă s-a trecut la demonstrarea celei de-a doua ipoteze. Din rezultatele reevaluării obţinute la sfârşitul terapiei se poate observa că într-adevăr în urma asimilării antrenamentului autogen al lui Schultz, stările depresive sunt mai rare şi mai puţin intense.
Cea de a treia ipoteză a fost confirmată, chiar dacă pe termen scurt, deoarece la trei săptămâni după externare toţi pacienţii au fost contactaţi telefonic pentru a afla în ce fel au depăşit perioada critică. Toţi pacienţii au descris această perioadă ca fiind foarte dificilă, dar în momentele în care simţeau nevoia să consume alcool sau erau cuprinşi de o stare de depresie încercau să reia tehnicile de relaxare însuşite în timpul terapiei.
Această lucrare ar putea constitui un punct de plecare pentru o cercetare mai elaborată şi desfăşurată pe o perioadă mai îndelungată pentru a se dovedi dacă aceste concluzii pot fi generalizate şi la categoria de alcoolici neinstituţionalizaţi.

Download Licenta Psihologie | Rolul terapiei sugestive in ameliorarea depresiei la alcoolici

RROMANIPEN SI MODERN IN COMUNITATEA DE RROMI LAESI

Fragmente din Lucrarea de Licenta Psihologie ” RROMANIPEN SI MODERN IN COMUNITATEA DE RROMI LAESI ”
CUPRINS
INTRODUCERE ——————————————————————-1
MOTIVAŢIA LUCRARII————————————————————-4
PREZENTAREA COMUNITAŢII DE RROMI———————————-5
CAPITOLUL I
PERIOADA PREMARITALA
1. Vârsta copilăriei şi adolescenţei ————————————————–9
2 . Importanţa întemeierii familiei pentru comunitatea de rromi lăeşi——-14
CAPITOLUL II
CASATORIA- STRUCTURI CUTUMIARE ÎN CADRUL FAMILIEI DE RROMI
Căsătoria şi înţelegerea dintre familii ——————————————–16
1. Peţitul fetei – ,,O mangimos”——————————————————17
3. Logodna – ,,O Tokmimos”———————————————————-21
4. Nunta – ,, O Abăv”, în comunitatea de rromi lăeşi
4.1 Pregătirea nunţii——————————————————————-23
4.2 Desfăşurarea nunţii—————————————————————26
4.3 Darul de nuntă———————————————————————30
CAPITOLUL III
Folclor. Credinţe. Obiceiuri. – în comunitatea de rromi lăeşi——————–32
CAPITOLUL IV
FAMILIA TANARA ÎN CADRUL COMUNITAŢII DE RROMI
1. Structuri si limbaje cutumiare ale continuităţii familiei————————34
2 . Sancţiuni intracomunitare în cazuri de încalcare a normelor
tradiţionale de convieţuire familială.————————————————37
3 Căsătoria mixtă————————————————————————39
4 Adopţia————————————————————————————40
CAPITOLUL V
NASTEREA COPILULUI – FUNDAMENT AL FAMILIEI————————-41
CONCLUZII———————————————————————————-42
NOTE —————————————————————————————–43
BIBLIOGRAFIE—————————————————————————–44
ANEXE —————————————————————————————45

INTRODUCERE

Spaţiu cu legendară tradiţie culturală, Botoşaniul reprezintă şi locul unde de-a lungul timpului au convieţuit oameni aparţinând celor mai diverse etnii.
De departe cea mai numeroasă minoritate etnică din zilele noastre pe acest teritoriu comunitatea de rromi din Botoşani, cunoscută încă din timpuri străvechi a trăit alături de evrei, ruşi, lipoveni, armeni, polonezi, greci etc.
Denumiţi cândva de către un conviv poet, ,,pitoreasca pată de culoare” a oraşului, rromii se fac remarcaţi nu numai prin diferenţa de nuanţă specifică dar şi prin comportament, prin temperamentul lor, în unele privinţe diferit de cel al populaţiei majoritare.
Rromii din Botoşani aparţin neamurilor de rromi ursari si lăeşi , neamuri nomade, sedentarizate spre sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX.
Având ca meserii de bază fierăritul si lăutaria (cântatul la nunţi, petreceri) dar şi cărămidăritul şi chiar prelucrarea metalelor preţioase (aur şi argint) rromii au reprezentat totdeauna o verigă importanta a vieţii economice şi sociale a comunităţii locale.
Dacă pâna acum 15-20 de ani aceste meserii asigurau o oarecare stabilitate si chiar prosperitate pentru numeroasele familii de rromi, din toate zonele judeţului dezvoltarea si modernizarea industriei din ultimii ani a făcut ca aceste meserii sa fie mai puţin importante astăzi, mulţi rromi trebuind să se reprofileze în alte domenii şi ocupaţii.
Dupa cele mai recente estimări în judeţul Botoşani trăiesc peste15000 de rromi din care un număr de 8000 de tineri sub 25 de ani.
Referitor la numărul mare al copiilor din cadrul familiilor de rromi se poate spune că, deşi aceştia reprezintă o mândrie a părinţilor, se face remarcat şi faptul că devine din ce în ce mai greu, în condiţiile transformărilor sociale din ultimii ani, asigurarea unor condiţii optime optime de dezvoltare şi educaţie.
Necesităţile de ordin material şi social au condus deasemenea în multe cazuri la renunţarea la modul de viaţă familial, compact, specific şi la adaptarea unor obiceiuri şi chiar a portului tradiţional timpurilor moderne.
Deşi multe lucruri s-au schimbat în viaţa rromilor, limba rromani si multe dintre tradiţiile vechi, obiceiuri si credinţe adânc întipărite în memoria ancestrală a acestei etnii sunt elemente care nu vor dispare niciodată din viaţa lor.
Ritualul căsătoriei şi cel al inmormântării, descântecul, dansul si muzica tradiţionale, sărbătorile, sfatul si judecata de pace a rromilor sunt câteva elemente care definesc o populaţie cu o cultură veche, specifică.
Mai întotdeauna bucuria dansului si sunetul magic al viorii i-a însoţit pe rromi, lucruri care au făcut să fie apreciaţi de catre populaţiile cu care au intrat în contact dar mai ales recunoscuţi.
Astăzi,deşi instituţiile naţionale si internţionale manifestă un interes deosebit pentru îmbunatăţirea şi ,,integrarea “ rromilor in societate la nivel de comunităţi locale înca mai persistă prejudecăţile, marginalizarea si acţiunile cu caracter discriminatoriu, anti-rromi.
Informarea ,educaţia populaţiei majoritare în spirit moral-civic şi tolerant, conştientizarea ideii de multiculturalitate sunt câteva elemente care pot conduce la dezvoltarea unei societăţi normale în pas cu prerogativele unui nou mileniu.
*
Despre rromii lăeşi, care formează marea majoritate a rromilor din Botoşani se poate spune ca au reuşit sa convieţuiască intr-un mod paşnic cu toate celelalte minorităţi şi cu populaia majoritară, datorită capacitaţii de adaptare la toate cerinţele societăţii în care convieţuiesc dar mai ales caracterului cooperant şi deschis caracterisrtic acestui neam.
Rromii au reprezentat mereu o veriga importantă în acoperirea cerinţelor la nivelul forţei de munca competente în ceea ce priveşte nevoia comunităţilor rurale pentru confecţionarea uneltelor agricole, a obiectelor din metal şi de uz casnic, dar şi element de bază în susţinerea manifestărilor culturale, sociale, prin talentul nativ caracteristic lăutarilor rromi nelipsiţi de la orice activitate de acest gen.
În acest sens stabilizarea rromilor lăeşi s-a produs în jurul familiei extinse în special în comunităţile mari de locuitori unde îşi puteau desfăşura activitatea, cum ar fi localitaţile: Flămînzi, Todireni, Truşeşti, Sefăneşti dar si în zonele cu specific urban: Săveni, Dorohoi, Botoşani.

Un aspect care trebuie menţionat este şi acela că familiile de rromi lăeşi s-au aşezat în mijlocul acestor comunităţi şi nu la periferia sau în zone separate cum s-a întâmplat în cazul rromilor ursari sau lingurari.
Acceptarea rromilor lăeşi în comunitate este legată şi de un aspect mai puţin recunoscut.
Se pare că în multe localităţi renumele femeilor rrome în ceea ce priveşte puterile ,,vrăjitoreşti” pe care le deţineau impuneau şi un anume respect sau chiar frica de a intra în conflict cu familiile acestora.
Stabilirea acestora în mijlocul localităţii era deasemenea şi premisa pentru intenţiile cinstite de convieţuire a familiei de rromi cu populaţia băştinaşă
Totuşi, acest lucru nu a însemnat niciodata ,,românizarea” lor, păstrarea limbii rromani şi a tradiţiilor specifice fiind elemente preţuite în cadrul acestei comunităţi .
Poate şi de aceea rromii lăeşi deşi comunică foarte bine cu toate celelalte neamuri de rromi se vor considera totdeauna ,,ćaće rroma” sau rromi adevăraţi, rromi buni.

MOTIVAŢIA LUCRĂRII

Acceptaţi totdeauna într-un mod rezervat de catre populaţia majoritară rromii reprezintă pentru judeţul Botoşani un segment important din viaţa socială şi culturală a unei comunităţi care a cunoscut de-a lungul timpului schimbări importante şi influenţe venite din cadrul numeroaselor grupuri minoritare ce au convieţuit pe aceste meleaguri.
Modul diferit, specific, de comportament, aspectele legate de cultura şi tradiţiile rrome dar şi rezistenţa în acceptarea unor reguli impuse de societatea majoritară au creeat de-a lungul timpului prejudecăţi greu de depăşit în cadrul unei societaţi cu caracter conservator.
Rolul pe care îl pot avea noile curente referitoare la multiculturalism, la creearea unei unităţi în context european şi promovarea identităţii culturale a minorităţilor naţionale vin să completeze dorinţa comunităţilor de rromi de apropiere, egalitate în accesul la resurse şi mai ales dreptul la libertatea de manifestare, element atât specific acestei naţii.
Cunoşterea dar şi recunoaşterea valorilor din cadrul unei culturi minoritare, diferite, poate reprezenta primul pas către conciliere, acceptare şi respect între membrii unei societăţi noi, în pas cu directivele unui nou mileniu.
Pentru aceasta putem spune că unul din cele mai importante roluri, dar şi ca datorie morală în acelaşi timp, în promovarea valorilor şi eliminarea prejudecăţilor referitoare la rromi o are generaţia tânără a acestei etnii, absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior alături de numărul tot mai mare de cadre didactice de etnie rromă din întreaga ţară.
Nevoia de a promova în rândul tineretului dorinţa de cunoaştere, autocunoaştere dar şi mândria apartenenţei la un neam cu puternice rădăcini şi valori culturale este vizibilă în condiţiile evoluţiei societaţii moderne.
În acest sens lucrarea de faţă se doreşte a contribui la cunoaşterea comunitaţii de rromi lăeşi din Botoşani pe baza cercetării efectuate in teritoriu şi a relatărilor membrilor reprezentativi, vârstnici din această comunitate.
CONCLUZII

Ceea ce trebuie remarcat în rândul comunităţii de rromi lăeşi este dorinţa de a păstra legile rromanipen-ului tradiţional, dincolo de influenţa unei societăţi mereu schimbătoare caracteristică acestui început de mileniu trei.
Cultul pentru familia numeroasă şi educaţia copiilor în spirit şi manieră rromă reprezintă pentru rromi, premisele păstrării propriei identităţi culturale şi umane în acelaşi timp, respectarea legăturii cu credinţa divină, a rostului lor pe pământ hărăzit de Dumnezeu.
Dincolo de prejudecăţile împământenite în mintea localnicilor nerromi

Rolul pe care îl pot avea noile curente referitoare la multiculturalism, la creearea unei unităţi în context european şi promovarea identităţii culturale a minorităţilor naţionale vin să completeze dorinţa comunităţilor de rromi de apropiere, egalitate în accesul la resurse şi mai ales dreptul la libertatea de manifestare, element atât specific acestei naţii.
Cunoşterea dar şi recunoaşterea valorilor din cadrul unei culturi minoritare, diferite, poate reprezenta primul pas către conciliere, acceptare şi respect între membrii unei societăţi noi, in pas cu directivele unui nou mileniu.
Pentru aceasta putem spune că unul din cele mai importante roluri, dar şi ca datorie morală în acelaşi timp, în promovarea valorilor şi eliminarea prejudecăţilor referitoare la rromi o are generaţia tânără a acestei etnii, absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior alături de numărul tot mai mare de cadre didactice de etnie rromă din întreaga ţară.
Implicarea activă în acţiuni de cercetare, la nivel local, de valorificare a resurselor propriei culturi şi de prezentare a acestora pot conduce la dezrobirea, de aceastâ dată de natură spirituală a rromilor.

NOTA

Lucrarea de faţă a fost elaborată pe baza experienţelor trăite în comunitatea de rromi lăeşi din localitatea Hlipiceni şi Botoşani şi a informaţiilor culese şi povestite de persoane reprezentative din mai multe localităţi ale judeţului în care trăiesc rromi lăeşi, dintre care amintim:

F.G.- zis Ghiţă, 82 de ani, rrom fierar din localitatea Hlipiceni, Botoşani
S.I. – zis Paroi, 64 de ani, rrom fierar din localitatea Truşeşti, Botoşani
B.I – căreia i se spune Seica, 88 de ani, ghicitoare din satul Curteşti,
Botoşani
L.C – zis Indian, 55 de ani, lăutar, (acordeon) din muniucipiul Botoşani
D.I. – zis Păşune,60 de ani, lăutar, ( vioară) din localitatea Todireni,
Botoşani

Download Lucrare de Licenta Psihologie | RROMANIPEN SI MODERN IN COMUNITATEA DE RROMI LAESI

Limbajul HTML

Fragmente din Licenta Informatica ” Limbajul HTML ”

Cuprins

CAPITOLUL .I. : Istoric al Limbajului HTML 3
1.1 Istoric al Limbajului HTML 3
1.1.1 SGML si HTML 4
1.1.2 World Wide Web Consortium 4
CAPITOLUL .II. : Primii pasi 7
2.1 Taguri de baza 7
2.2 Titlul unei pagini 8
2.3 Blocuri preformatate 9
2.4 Culoarea de fond 9
2.5 Culoarea textului 10
2.6 Etichete 11
2.7 Stiluri pentru blocurile de text 12
2.8 Stiluri fizice si logice 14
CAPITOLUL .III. : Fonturi 16
3.1 Culori 16
3.2 Culoarea fontului 16
3.3 Familia fontului 17
3.4 Marimea fontului 18
3.5 Grosimea unui font 19
CAPITOLUL .IV. : Blocuri de text 20
4.1 Indentarea unui bloc 20
4.2 Blocul preformatat 20
4.3 Blocuri paragraph 22
4.4 Blocuri de titlu 23
4.4.1 Blocuri div 24
4.5 Linii orizontale 25
CAPITOLUL .V. : Imagini 26
5.1 Chenarul si dimensionarea unei imagini 26
5.1.1 Alinierea unei imagini 27
5.1.2 Imagini pentru fondul unei pagini 28
5.1.3 Imagini folosite ca legaturi 28
CAPITOLUL .VI. : Tabele 30
6.1 Inserarea Tabelelor 30
6.2 Chenarul unui tabel 31
6.3 Alinierea tabelului 32
6.4 Definirea culorilor de fond pentru un tabel 34
6.5 Dimensionarea celulei unui tabel 35
6.6 Dimensionarea unui tabel 37
6.7 Titlul unui tabel 38
6.8 Cap de tabel 39
6.9 Alinierea continutului unei celule 40
6.10 Tabele de forme oarecare 41
6.11 Celule vide ale unui tabel 42
6.12 Atribute Internet Explorer pentru tabele 43
6.13 Grupuri de coloane 44
6.14 Atributele “frame” si “rules” 46
CAPITOLUL .VII. : Sintaxa CSS 48
7.1 Stiluri dedicate 48
7.2 Clase de stiluri 49
7.3 Stiluri “identificate” 50
7.4 Stiluri in-line 50
7.5 Stiluri definite in fisiere externe 51
CAPITOLUL .VIII. 52
8.1 Scriptul Paginii Web “Walking through Moldavia” 52
Bibliografie 91

CAPITOLUL .I. : Istoric al Limbajului HTML

1.1 Istoric al Limbajului HTML

Unul din primele elemente fundamentale ale WWW ( World Wide Web) este HTML ( Hypertext Markup Language ), care descrie formatul primar in care documentele sunt distribuite si vazute pe Web. Multe din trasaturile lui, cum ar fi independenta fata de platforma,structurarea formatarii si legaturile hypertext,fac din ele un foarte bun format pentru documentele Internet si Web.
Primele specificatii de baza ale Web-ului au fost HTML, HTTP si URL.
HTML a fost dezvoltat initial de Tim Berners-Lee la CERN in 1989. HTML a fost vazut ca o posibilitate pentru fizicienii care utilizeaza computere diferite si schimba intre ei informatie utilizand Internetul. Erau prin urmare necesare cateva trasaturi : Independenta de platforma, posibilitati hypertext si structurarea documentelor. Independenta de platforma inseamna ca un document poate fi afisat in mod asemanator de computere diferite ( deci cu fonte, grafica si culori diferite ), lucru vital pentru o audienta atat de variata.

Hipertext inseamna ca orice cuvant, fraza, imagine sau alt element al documentului vazut de un utilizator ( client ) poate face referinta la un alt document, ceea ce usureaza mult navigarea intre multiple documente sau chiar in interiorul aceluiasi document. Structurarea riguroasa a documentelor permite convertirea acestora dintr-un format in altul, precum si interogarea unor baze de date formate din aceste documente.

1.1.1 SGML si HTML

Tim Berners-Lee a utilizat ca model a utilizat ca model SGML ( Standard Generalized Markup Language ), un standard international in plina dezvoltare. SGML avea avantajul unei structurari avansate si al independentei de platforma dar proiecterea lui a avut in vedere mai mult structura semantica a documentului decat modul de formatare. Flexibil, SGML putea fi descris ca o specificare pentru descrierea altor formate. Utilizatorii puteau creea noi formate ( DTD, Document Type Definitions ) care puteau fi intelese de orice produs soft SGML pur si simplu prin citirea mai intai a definitiilor noilor formate.

HTML este pur si simplu un DTD, deci o aplicatie a SGML. In primii ani de evolutie HTML a crescut lent, in principal pentru ca ii lipseauposobilitatile de a descrie publicatii electronice profesionale; limbajul permitea oarece control asupra fontelor dar nu permitea inserarea graficii. In 1933, NCSA a imbogatit limbajul pentru a permite inserarea graficii si au construit primul navigator grafic, Mosaic. Au urmat apoi contributii ad hoc ale diverselor firme care au adus adaugiri limbajului HTML (adaugiri si nu imbogatiri pentru ca unele taguri nu erau in conformitate cu principiile generale ale SGML ) astfel incat, prin 1994 limbajul parea scapat de sub control. Urmarea a fost ca la prima conferinta WWW din Geneva ( Elvetia ) s-a construit un grup ( HTML Working Group ) a carui prima misiune a fost formalizarea HTML intr-un DTD al SGML, lucru care s-a concretizat in HTML Level 2 ( sau HTML 2.0; Nivelul 1, deci HTML 1.0, a fost proiectat de Tim Berners-Lee ). Importanta actiunii acestui grup consta in faptul ca, odata standardizat, limbajul poate fi apoi extins intr-un mod mai controlat la alte nivele.

1.1.2 World Wide Web Consortium

Standardul official HTML este World Wide Web Consortium (W3C), care este afiliat la Internet Engineering Task Force (IETF). W3C a enuntat cateva versiuni ale specificatiei HTML, printer care si HTML 2.0, HTML 3.0, HTML 3.2, HTML 4.0 si, cel mai recent, HTML 4.01. In acelasi timp, autorii de browsere, cum ar fi Netscape si Microsoft, au dezvoltat adesea propriile “extensii” HTML in afara procesului standard si le-au incorporate in browserele lor. In unele cazuri, cum ar fi tagul Netscape, aceste extensii au devenit standarde adoptate de autorii de browsere.

HTML 2.0, elaborate in iunie 1994, este standardul pe care ar trebui sa-l suporte toate browserele curente – inclusive cele mod text. HTML 2.0 reflecta conceptia originala a HTML ca un limbaj de marcare independent de obiectele existente pentru asezarea lor in pagina, in loc de a specifica exact cum ar trebui sa arate acestea.

Specificatia HTML3.0, enuntata in 1995, a incercat sa dezvolte HTML2.0 prin adaugarea unor facilitate precum tabelele si un mai mare control asupra textului din jurul imaginilor. Desi unele din noutatile HTML 3.0 erau deja folosite de autorii de browsere, multe nu erau inca folosite. In unele cazuri, taguri asemanatoare implementate de autorii de browsere au devenit mai raspandite decat tagurile “oficiale”. Specificatia HTML 3.0 acum a expirat,deci nu mai este un standard official.
In mai 1996, W3C a scos pe piata specificatia HTML 3.2, care era proiectata sa reflecte si sa standardizeze practicile acceptatela scara larga. Deci, HTML 3.2 include tagurile HTML 3.0 ce erau adoptate de autorii de browsere ca Netscape si Microsoft plus extensii HTML raspandite. In bilantul asupra HTML, W3C recomanda ca providerii de informatii sa utilizeze specificatia HTML 3.2.
Versiunile curente ale majoritatii browserelor ar trebui sa suporte toate, sau aproape aceste taguri.

La momentul aparitiei acestui tutorial,HTML 4.0 este larg utilizat si au fost deja publicate specificatiile HTML 4.01.
Documente HTML sunt documente in format ASCII si prin urmare pot fi create cu orice editor de texte. Au fost insa dezvoltate editoare specializate care permit editarea intr-un fel de WYSIWYG desi nu se poate vorbi de WYSIWYG atata vreme cat navigatoarele afiseaza acelasi document oarecum diferit, in functie de platforma pe care ruleaza. Evident conversiile nu pot pastra decat partial formatarile anterioare deoarece limbajul HTML este inca incomplet.

Download Licenta Informatica | Limbajul HTML

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU INSUFICIENTĂ RENALĂ

Fragmente din Lucrare de Licenta Medicina ” ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU INSUFICIENTĂ RENALĂ ”

Cuprins:
Capitolul I ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI
RENAL 4
Capitolul II NOŢIUNI GENERALE DESPRE
INSUFICIENŢA RENALA 10
SEMIOLOGIA APARATULUI URINAR 10
Capitolul III PREGĂTIREA PACIENŢILOR PENTRU EXLORARI RADIOLOGICE ŞI FUNCŢIONALE ALE
APARATULUI RENAL 18
Capitolul IV ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU
INSUFICIENŢĂ RENALĂ 35
Capitolul V PLAN DE ÎNGRIJIRE NURSING. 47
Capitolul VI CONCLUZII 72

CAPITOLUL I
Anatomia şi fiziologia aparatului renal
NOŢIUNI DE ANATOMIE
Aparatul urogenital – este format din aparatul urinar şi genital. Cea mai mare parte a produşilor de excreţie se elimină, printr-un ansamblu de organe care formează aparatul excretor.
Aparatul urinar – este alcătuit din cei doi rinichi şi de căile evacuatoare ale urnii: calice, bazinete, uretere, vezica urinară şi uretra.
Rinichii – organele secretoare ale urinii, au formă de boabe de fasole şi sunt situaţi de o parte şi alta a coloanei lombare. Fiecare rinichi, încojurat de un strat celulo-adipos şi învelit de o capsulă fibroasă inextensibilă, este situat în loja renală.
Rinichii au o margine externă convexă, o margine internă concavă şi doi poli: unul superior şi altul inferior. Pe partea concavă se află hilul renal, alcătuit din artera şi vena renală, limfaticele, nervii, joncţiunea uretero-bazinetală. Rinichiul drept este situat ceva mai jos decât cel stâng. Loja renală este limitată în sus de diafragm, în spate de ultimele două coaste şi dedesubtul lor de muşchi şi de aponevrozele lombare, iar înainte, de viscerele abdominale. In jos, loja renală este deschisă [de aici, uşurinţa cu care se produce ptoza renală].
Situarea lombo-abdominală a rinichiului explică de ce durerile renale pot fi resimţite lombar, abdominal sau pelvian, de ce tumorile renale se evidenţiază ca o masă abdominală şi de ce flegmoanele perinefritice cu evoluţie superioară îmbracă simptomatologie toracică.
Nefronul – unitatea anatomică şi fiziologică a rinichilui, alcătuit din glomerul [polul vascular] şi tubul urinifer [polul urinar]. Numărul nefronilor din cei doi rinichi se evaluează la 2 milioane.
Glomerulul – primul element al nefronului – este alcătuit dintr-un ghem de capilare care rezultă din ramificaţiile unei arteriole aferente, provenită din artera renală. Capilarele se reunesc apoi şi formează, o arteriolă eferentă, care se capilarizează din nou în jurul primei porţiuni a tubului urinifer.
Tub urinifer – al doilea element al nefronului – se prezintă, sub forma unui canal lung de 50 mm, format din următoarele segmente; capsula Bowman, tubul contort proximal, ansa Henle,tubul contort distal şi tubii colectori. Capsula Bowman – are forma unei cupe care înconjuară glomerulul şi este alcătuit din două, foiţe.
Capsula Bowman, împreună cu glomerulul pe care îl conţine, poartă numele de corpuscul Malpighi. Din tubi contorţi distali, prin canalele colectoare şi canalele comune care se deschid în papilele renale, urina formată trece în calice şi de aici în bazinet.
Legătura bazinetelor cu vezica urinară – organ dotat cu o musculatură puternică şi situat în pelvis, înapoia pubisului – este realizată, prin cele două uretere. Traiectul abdomino-pelvian al ureterelor explică posibilitatea compresiunii acestora de către fibroame, chisturi ovariene sau cancere recto-sigmoidiene.
Uretra -canalul excretor al vezicii – are la femeie un traiect foarte scurt, spre deosebire de bărbat, la care traiectul este lung şi traversează prostata, de unde posibilitatea compresiunii uretrale de către un adenom, de prostată, cu răsunet asupra întregului arbore urinar.
Capitolul VI Concluzii
Pentru întocmirea acestei lucrări am luat în studiu trei cazuri cu “insuficienţă renală cronică” la trei persoane cu vârste medii, cultură diferită.
Ingrijirile NURSING sunt structurate pe cele 14 nevoi fundamentale ale persoanei umane, subliniate în Conceptul Virginei Henderson, care permit abordarea celor cinci dimensiuni [bio-fizico-psiho-socio-culturale şi spirituale] pentru fiecare nevoie afectată.
Problemele derivă din afectarea nevoilor şi intensitatea cu care se manifestă, sunt legate de receptivitatea fiecărei faţă de boală, de starea generală a organismului şi de starea psihică.
Toate cele trei paciente se prezintă la spital pentru dureri în lojele renale, polakiurie, nicturie, prima pacientă având dureri în lojele renale, polakiurie cu nicturie, astenie, cefalee, ameţeli; a doua pacientă prezintă dureri în regiunea lombară, polakiurie, nicturie, astenie, cefalee, parastezii în membre; a treia pacientă acuză durere în loja renală stângă cu iradiere pe ureter, polakiurie, nicturie, astenie fizică.
In toate cele trei cazuri prima nevoie afectată este “Nevoia de a evita pericolele”, problema a fost durerea colicativă persistentă în lojele renale; deoarece pacientele aveau tulburări de emisie urinară [polakiurie, disurie, nicturie]. A doua nevoie afectată este “Nevoia de a elimina” în toate cele trei cazuri. A treia nevoie afectată este “Nevoia de a menţine T° corpului în limitele normale” în primul caz având ca problemă creşterea temperaturii corpului peste limitele normale; iar în celelalte două cazuri este “Nevoia de a se alimenta şi hidrata” deoarece pacientele prezentau dificultăţi în a se alimenta şi hidrata corespunzător.
Alte nevoi afectate:
• “Nevoia de a dormi şi a se odihni” datorită imposibilităţii de a se odihni;
• “Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie” având ca problemă greutatea în respiraţie;

• “Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură” având ca
problemă diminuarea mişcărilor impuse de boală.
Problemele comune în cele trei cazuri:
• -durerea;
• -riscul apariţiei unor complicaţii;
• -tulburări de emisie urinară;
• -dificultatea de a se alimenta şi hidrata corespunzător;
• -imposibilitatea de a dormi şi a se odihni;
• -greutatea în respiraţie;
• -creşterea temperaturii peste limitele normale;
• -greutatea în a se îmbrăca şi dezbrăca;
• -dificultate în a-şi acorda îngrijiri igienice.
Surse de dificultate comune:
• -durere;
• -oboseală;
• -nelinişte;
• -prezenţa calculului;
• -proces infecţios;
• -slăbiciune;
• -hidratare necorespunzătoare;
• -febră;
• -neacceptarea rolului de bolnav;
• -situaţie de criză.
Obiectivele comune propuse pentru îndepărtarea problemelor principale:
• -combaterea durerilor;
• -normalizarea micţiuniior şi controlul durerii;
• -prevenirea complicaţiilor;
• -echiparea hidroelectrică şi nutriţională;
• -scăderea febrei;
• -uşurarea respiraţiei;
• -beneficierea de un număr de ore de somn corespunzătoare.

Examinări şi intervenţii efectuate celor trei persoane:
• V.S.H.;
• Hb;
• N.L.;
• Uree sanguină;
• Creatinină;
• Acid uric;
• Glicemie;
• Tymol;
• Bilirubină;
• ADDIS;
• Urocultură;
• Proba de concentraţie;
• Examen sumar de urină;
• ECHO;
• Măsor şi notez în F.O.: P, T°,R TA.
Toate cele trei paciente sunt de religie creştin -ortodoxă. Starea materială este de nivel mediu în toate cele trei cazuri, iar nivelul de cultură este acelaşi dat fiind profesia fiecăreia, interesul manifestat pentru acumularea de noţiuni noi privind mediul înconjurător şi propia persoană.
In ceea ce priveşte supravegherea şi notarea funcţiilor vitale toate cele trei paciente au fost cooperante. Funcţiile vitale cu mici diferenţe de valori au fost notate pe foile de temperatură.
Pacientele sunt ordonate în timp şi spaţiu, au avut încredere în tratamentul prescris şi personalul de îngrijire. Se externează din spital cu următoarele recomandări:
• -controlul medical periodic;
• -repaus la domiciliul;
• -limitarea eforturilor fizice şi psihice;
• -cura de diureză prin consum de 2 1 lichide.

Download Lucrare de Licenta Medicina | ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU INSUFICIENTĂ RENALĂ