Referate

BANCILE COMERCIALE (DE DEPOZIT) SI ROLUL LOR IN SISTEMUL BANCAR

Fragmente din Referat Economie ” BANCILE COMERCIALE (DE DEPOZIT) SI ROLUL LOR IN SISTEMUL BANCAR”

BĂNCILE COMERCIALE (DE DEPOZIT) ŞI ROLUL LOR ÎN SISTEMUL BANCAR
Apariţia băncilor moderne este strâns legată de dezvoltarea comerţului cu cetăţile îndepărtate şi acumularea capitalului monetar în special pe această bază , expresie a dezvoltării producţiei manufacturiere şi a expansiunii generale a economiei . Legate de nevoile comerţului şi desfăşurând principalele operaţiuni prin intermediul efectelor comerciale , în mod firesc băncile au primit atributul de comerciale .
În epoca contemporană , locul şi rolul băncilor în economie este strâns legat de calitatea lor de intermediar principal în relaţia economii investiţii , relaţie hotărâtoare în creşterea economică .
Conceptele moderne privind dezvoltarea ecomonică consideră ca un rezultat necesar al evoluţiei societăţii obţinerea de economii ale agenţilor economici sau persoanelor , reprezentând venituri neconsumate în perioada curentă şi destinată utilizării viitoare . În cadrul aceloraşi concepte , investiţiile reprezentând achiziţia de instalaţii şi echipament , structuri , maşini şi inventar , destinate dezvoltării producţiei , reprezintă o altă realitate a economiei şi expansiunii ei ce afectează pe agenţii economici .
Agenţii economici îşi găsesc resursele necesare realizării investiţiilor pe două căi : fie prin utilizarea propriilor economii , fie prin recurgerea la creditele ce le sunt acordate prin bănci , în procesul de reciclare şi valorificare a capitalurilor monetare în economie .
În acest fel se crează condiţiile unei ample redistribuiri a capitalurilor , tot mai mari odată cu evoluţia istorică , vehiculate de o largă reţea de intermediari care au fost exclusiv , la început , şi preponderent apoi , în structura sistemului bancar în formare , băncile comerciale sau de depozit .
Creaţia monetară , ca factor specific al funţionalităţii băncilor , a stat la rândul său la baza definirii locului şi rolului băncilor în economie .
Băncile s-au afirmat esenţial ca instituţii monetare , a căror caracteristică principală este posibilitatea de a pune în circulaţia creanţe asupra lor înseşi , care sporesc masa mijloacelor de plată , volumul circulaţiei monetare .
Caracteristica semnificativă a acestor intermediari este transformarea activelor monetare în monedă .
Forma principală a creaţiei monetare este emisiunea de bancnote . La început aceastã funcţie era deschisă tuturor băncilor pentru ca ulterior să fie una specifică băncii de emisiune .
Totuşi , băncile comerciale tipice îşi aduc aportul lor la creaţia monetară prin transformarea activelor nemonetare (conturi , obligaţii) fără putere liberatorie în instrumente de plată . Înscrierea în conturile de la bancă a creditelor acordate (fundamentale sau garantate pe activele pe care le monetizează) constituie momentul creaţiei unei monede adiţionale specifice , moneda scripturală .
Citeste tot referatul →

Acreditivul in afacerile comerciale externe

Fragmente din Referat Economie ” Acreditivul in afacerile comerciale externe”

Acreditivul in afacerile comerciale externe
Vanzarea de marfuri si furnizarea de servicii cumparatorilor straini comporta riscuri suplimentare in raport cu comertul pe plan intern. Desi interesele partilor raman aceleasi, cumparatorul tine ca prestatiile sa fie oferite, iar vanzatorul ca plata sa fie efectuata. In tranzactiile internationale riscurile cresc. Aceste riscuri pot fi reduse prin utilizarea unor tehnici de decontare a tranzactiilor, reglementate si acceptate pe plan international.
Acreditivul documentar, este cea mai utilizata modalitate de plata in cadrul relatiilor comerciale internationale. Derularea operatiunilor cu acreditvul documentar este reglementata de catre Regulile si Uzuantele Uniforme (R.U.U.) privind creditul documentar, elaborate de Camera Internationala de Comert din Paris. Aceste reguli au fost publicate pentru prima data la Lisabona in 1951 si revizuite de mai multe ori.
Acreditivul permite punerea la dispozitie si apoi plata unei sume determinate, contra remiterii documentelor stipulate, atat timp cat sunt respectate conditiile prevazute in prealabil. Beneficiarul nu va putea incasa suma cuvenita decat contra remiterii unor documente, pe baza carora banca va decide daca plata poate fi efectuata sau poate fi acceptata o cambie. In operatiile cu acreditive, toate partile interesate trebuie sa ia in consideratie documentele si nu marfurile, serviciile si/sau alte prestatii la care se refera aceste documente. (R.U.U. art 4.) Deci se poate spune ca acreditivul documentar este o tranzactie independenta, separata de alte contracte, bazandu-se numai pe documentele si instructiunile prin care a fost initiat. Atat timp cat documentele prezentate de beneficiar sunt strict conforme conditiilor acestuia si banca insarcinata cu executarea acreditivului le-a onorat prin plata, negociere sau acceptare, banca ordonatoare este obligata sa le preia si sa ramburseze banca straina, care din ordinul ei a executat acreditivul.
Citeste tot referatul →

Barcelona

Fragmente din Referat Spaniola ” Barcelona ”

Generalidades:

Situación / Número de habitantes / Superficie / Importancia:
Barcelona, la capital de Cataluña, está en la costa Mediterránea en el nordeste de la Península Ibérica y tiene 1,7 millones de habitantes. La capital catalana es una ciudad verde, con muchos arboles, parques y jardines.
Barcelona es el centro más importante de economía, tráfico, educación y cultura de España. Aquí hay importantes universidades, numerosos museos

La imagen de la ciudad:
Barcelona tiene una historia muy antigua, como podemos ver en sus numerosos monumentos románticos y góticos Pero lo más característico se ha construido en los últimos 100 años. Barcelona ha sido un importantísimo centro del modernismos, especialmente por los trabajos de Antoni Gaudí.

El casco antiguo está limitado por el puerto y las „Rondas“ anchas. „Las Ramblas“ dividen el casco antiguo en dos partes: el „Barri Gòtic“ y el „Barri Xino“. Es la calle más conocida y frecuentada, y un símbolo de Barcelona. Se trata de una larga y calle, un gran paseo en el corazón de la ciudad vieja con numerosos quioscos de flores o frutas, , pintores y músicos.

Cultura:

Museos:
En la ciudad hay aproximadamente 50 museos, por ejemplo el “Museu Picasso“.
Los horarios de vista son a las 10:00 a las 20:00de martes a sabados. y los festivos también de 10:00 a las 15:00 en los domingos.
El número de teléfono hay 933196310

Música:
La soprano Montserrat Caballé y el tenor José Carreras proceden de Barcelona. El „Himno a Barcelona“, que fue compuesto para la inauguración de los Juegos Olímpicos de 1992, fue cantado de Montserrat Caballé y Freddy Mercury. La danza tradicional de Cataluña llama Sardana.

Idioma:
En Barcelona se utilizan dos idiomas: el catalán y el castellano. El castellano es la lengua oficial de España, pero en Cataluña la lengua catalana es oficialtambién. En Barcelona se utilizan más el catalán.

Personajes famosos de Barcelona:

Antoni Gaudí:
Antoni Gaudí es el arquitecto más famoso de España. Sus obras centrales pueden descubrir en Barcelona: casas y iglesias. Sus obras más famosas son el „Temple de la Sagrada Familia“ y el „Parc Güell“.

Joan Miró:
Joan Miró nació cerca de Barcelona. Era uno de los artistas más importantes de España y del Surrealismo, que es una de las grandes corrientes artísticas del siglo XX. Vivió mucho tiempo en Paris, reasentó a Mallorca, dónde murió en 1983. La „Fundació Joan Miró“ da una vista general sobre la obra del artista.

Download Referat Spaniola | Barcelona

CANCERUL DE COLON

Fragmente din Referat Medicina ” CANCERUL DE COLON”

Cuprins

I. Noţiuni generale de anatomie descriptivă

II. Etiopatogenie – corelaţii radiologice

III. Simptomatologie şi tratament

IV. Radiodiagnostic

V. Clinica cancerului de colon

VI. Diagnosticul cancerului de colon

VII. Filmul radiografic

VIII. Prezentări de caz
Noţiuni de anatomie descriptivă şi topografică

Intestinul gros se întinde de la tunica ileonului, marcat prin valvula ileocecală, până la nivelul canalului anal, dar această definiţie morfofuncţională trebuie să includă apendicele şi valvula Bauhin.Această concepţie caută să respingă o unitate funcţională integratoare, dar individualitatea morfofuncţională şi patologică a diferitelor porţiuni colice impun studiul anatomic şi patologic pe porţiuni separate.
Lungimea intestinului gros variază între 100 – 150 cm, cu o medie de 130 – 1350, creşterea în lungime se poate face pe seama întregului colon dar mai ales pe seama unor segmente separate.
Aceste alungiri pot fi congenitale sau câştigate dea lungul vieţii, ducând la dificultăţi în investigaţia radiologică atât în plenitudine cât şi în dublu contrast astfel sigmoidul şi transversul au o lungime în jur de 50 cm, ascendentul 12 – 17 cm iar descendentul 14 – 20 cm.Calibrul intestinului gros prezintă o scădere progresivă începând de la cec spre sigmoid cu aproximativ 5 cm la cec şi 2,5 cm la sigmoid dar în mod normal sau condiţii patologice, există modificări de calibru prin spasme sau dilatări, creând astfel dificultăţi în investigarea colonului şi mai ales în punerea diagnosticului.

1.1. Cecul
Are forma de sac închis în interior, iar superior se continuă cu colonul ascendent, pe peretele postero-intern la unirea dintre cec şi ascendent se află joncţiunea ileocecală prevăzută cu un sfincter, numită valvula lui Bauhil. La aproximativ 2 cm sub aceasta se află inserţia apendicelui vermicular.
Cecul poate fi invelit în întregime de către peritoneu, situaţie intraperitoneală sau poate fi acoperit numai pe faţa anterioară, situaţiecând cecul este situat retroperitoneal, cu toate acestea cecul este considerat una dintre cele mai mobile părţi ale colonului alături de transvers şi sigmoid.
Cecul este situat de obicei în fosa iliacă dreaptă dar poate fi situat şi înalt lombar, prerenal sau jos în micul bazin. Ca aspect exterior el prezintă trei benzi musculare înguste care îşi au punctul de plecare la nivelul inserţiei apendicelui şi însoţesc colonul pe toată întinderea lui.
Aceste benzi musculare sunt dispuse anterior iar celelalte postero intern şi extern.Aceste benzi determină formarea de boreluri suprapuse sau trei coloane de umflături.
Din punct de vedere radiologic cecul poate fi împărţit în două:
- fundul cecal;
- corpul cecului.

1.2. Configuraţia interioară:
În interior la nivelul cecului şi întregului colon se găsesc:
- pliurile submucoase sau falciforme create de bandeletele longitudinale şi apar ca nişte despărţituri dispuse transversal faţă de axul intestinului şi constituie adevărate diafragme incomplete.
- logile haustrale care sunt corespunzătoare boselurilor de pe suprafaţa organului.

2.1. Colonul ascendent
Este situat între inserţia valvulei ileocecale şi a unghiului hepatic. Este situat retroperitoneal şi prin intermediul fasciei lui Toldt vine în contact cu pătratul lombelor şi polul inferior inferior al rinichiului drept.În afară, interior şi anterior, colonul ascendent vine în contact cu ansele intestinale. Colonul ascendent este una dintre cele mai fixe porţiuni ale colonului. Configuraţia exterioară este asemănătoare cu a cecului, cele trei bandelete musculare formează boselurile iar în interior ele determină formarea pliurilor falciforme şi a cavităţilor haustrale.

3.1. Unghiul hepatic al colonului
Face trecerea între colonul ascendent şi transvers, este situat în hipocondrul drept şi lasă o amprentă marcată pe faţa interioară a ficatului. Este un segment semifix, iar posterior se învecinează cu rinichiul şi porţiunea a doua a duodenului iar anterior vine în contact cu ficatul care îl acoperă.
Citeste tot referatul →

Lipsa cunoştinţelor, cauza îmbolnăvirilor

Fragmente din Referat Medicina ” Lipsa cunoştinţelor, cauza îmbolnăvirilor”

Lipsa cunostintelor, cauza imbolnavirilor

Pastrarea sanatatii si lupta contra bolilor se inscriu printre cele mai vechi preocupari ale omului. De altfel cuvantul sanatate care evoca o stare atat de pretioasa fiecaruia apare frecvent in vorbirea curenta nelipsind aproape niciodata cu ocazia urarilor de bine. Scrisorile stramosilor nostri romani se incheiau de obicei cu urarea : vale (fi sanatos).
Sanatatea nu este numai o problema individuala, ci priveste tot atat de mult societatea in intregime ‘sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic’ (Schopenhauer).
OMS a dat o definitie oficiala a sanatatii formulata astfel : ‘sanatatea este acea stare de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in absenta bolii sau a infirmitatii’.
Intr-o frumoasa exprimare, un mare endocrinolog (N. Pende) descoperea urmatoarele 4 armonii in organismul sanatos : ‘sanatatea este armonia functiunilor, asa cum frumusetea este armonia formelor corpului, asa cum adevarata bunatate este armonia sentimentelor etice si adevarata intelepciune este armonia intelectului’.
Pe plan bio-medical, progresele extraordinare facute in ultimele decenii au permis o explorare mult mai aprofundata a starii de sanatate. Dispunem astazi de posibilitati de investigatie mult mai fine si mult mai precise, care depasesc cu mult simturile noastre comune de apreciere, pt. descoperirea cat mai precoce a starilor anormale, a devierilor de la sanatate. Introducerea unor tehnici noi au facut ca organismul uman sa devina din ce in ce mai tramsparent si accesibil explorarilor morfologice cele mai fine cu detectarea celor mai mici modificari anatomice prin : tomografie comuterizata (scanner) care ne reda tot organismul uman in sectiuni anatomice de 1-3mm. Tot atat de utile sunt : ultrasonografia (ecografie), scintigrafia, rezonanta magnetica nucleara etc. Putem explora, vazand in direct tot interiorul tubului digestiv sau al arborelui traheobronsic cu ajutorul fibroscoapelor. Alte progrese tehnice de explorare sunt tehnici de bio-chimie si histochimie, teste imunologice complexe, electronoscopie, metode rapide de efectuare a analizelor.
Citeste tot referatul →